De un an de zile, in parcarea de la Carrefour s-a deschis un punct de reciclare si singurul din oras: Sigurec. Sotul meu a fost super incantat cand a vazut ca in sfarsit are unde sa duca obiectele vechi pe care noi nu le mai foloseam, stranse de altfel in podul casei cu gandul de a fi duse candva la reciclat. Am fost amandoi de acord sa strangem pet-urile, pungile din plastic, sticlele de sticla si chiar hartia, pentru ca acestea sa fie duse la reciclat, insa ne de putine ori ne-am izbit de refuzul angajatilor, care pareau deranjati atunci cand voiam sa „le dam” ceva de treaba.
Punctul de colectare reprezina de fapt un container mai mare. Oamenii pot duce acolo diferite tipuri de deseuri, pentru a fi ulterior transformate in produse noi. Reciclarea presupune separarea si colectarea materialelor, in vederea transformarii lor in alte obiecte. Teoretic, Sigurec accepta urmatoarele tipuri de deseuri: PET-uri, doze de aluminiu, recipiente din sticla, echipamente electrice si electronice uzate, baterii, hartie, carton folii de plastic, recipiente de polistiren sau diverse tipuri de ambalaje de plastic (precum ambalajele produselor de igiena), insa in practica, lucrurile stau total diferit.
De ce spun ca realitatea nu-i la fel cu ceea ce ei promit sa faca? Ei bine, pentru ca mentalitatea oamenilor care sunt angajati acolo, e tot cea topica romanului de rand. Adica ei n-au inteles exact care-i treaba cu reciclarea, sunt pur si simplu niste angajati, care vor sa stea degeaba, fara sa miste un deget si bineinteles, fara sa contribuie cu ceva la protejarea mediului inconjurator.
Un exemplu concret l-am trait pe pielea mea. Am vrut sa duc niste sticle, dar banda care trebuia sa le traga in interior, nu functiona, motiv pentru care i-am intrebat pe cei de acolo, daca pot lasa sticlele la ei, pentru a nu fi nevoita sa ma intorc cu ele acasa. Mi-au spus sa revin intr-o alta zi cu ele, n-au vrut sa le primeasca. Am ramas suprinsa de raspunsul lor si-am fost nevoita sa fac cale intoarsa cu toate pet-urile pe care le stransesem.
Daca ar fi inteles ideea de reciclare in sine, cu siguranta n-as fi primit un astfel de raspuns. Consider ca inainte de a fi angajati, oamenii acestia ar trebui instruiti, pentru a li se explica si lor exact cum sta treaba, pentru a incerca sa ajute la randul lor si nu sa-ti dea cu usa-n nas, in momentul in care tu vrei sa le duci diferite materiale. Degeaba se deschid astfel de centre de reciclare, pentru ca la noi in tara, oamenii inca nu-s familiarizati cu aceasta procedura.
Bun subiectul! Ai dreptate, reciclarea e inca neinteresanta. Nu ai mentionat de reciclarea naturala, atunci cand reciclezi un produs prin reintoarcerea acestuia in natura, ca de examplu aruncarea sticlei de plastic pe strada sau in padurea de la marginea orasului.
Reciclarea naturala o vedem la tot pasul. 😀 E mai usor sa arunci pe jos sau ce…tu esti fraier sa mergi la cosul de gunoi cand poti sa-i dai drumu sticlei direct din masina, pe geam?
La noi in ca lumea nu vrea sa contientizeze ca reciclarea face parte din viata lor. Si la mine in sat e un exemplu de asemenea oameni, care trateaza aceasta problema ca ceva de luat bani si atat. Felicitari pentru articol si mult succes in continuare. As fi onorat daca am face si un schimb de linkuri.
Multumesc! Nu sunt interesata sa fac schimb de linkuri. 🙂
multumesc de raspuns. Oricum personal voi continua sa urmaresc acest blog, pentru ca mi se pare interesant.
Amy, daca poti raporteaza-i, firmele astea exista degeaba, ma mai trezesc si eu si separ deseurile dar cand vad ca masina le pune pe toate la un loc parca imi da in cap. In loc sa evoluam… avem recipiente doar de forma. Mi-ar placea sa putem folosi si resturile alimentare pentru fertilizarea solului.
Cred ca e in zadar sa incerc sa-i raportez, probabil pe sefii lor nici nu-i intereseaza ce fac ei. Cat despre evulutie, cred ca or sa mai treaca muuulti muulti ani pana cand oamenii isi vor da seama cat de importanta este reciclarea.