Nu-mi plac oamenii plangaciosi, aia care de fiecare data cand te intalnesc, nu fac altceva decat sa se vaite. Daca stiu ei ca tu ai fost plecat in concediu si mai vad o poza pe Facebook, incep sa te descoasa: „Ah, dar am vazut ca ati fost in vacanta. Cum a fost? Misto, nu? Dar cred ca ati dat o groaza de bani! Cat v-a ajuns vacanta? Eh, ne-am fi dus si noi, dar n-avem bani anul asta!”.
N-am nimic impotriva sa ma intrebi cum a fost, iti raspund politicos, insa diplomatia mea se termina in momentul in care incepi sa o faci pe al’ sarac si sa-mi spui ca tu n-ai plecat de nu stiu cati ani la mare, la munte sau la marginea orasului, pentru ca e prea scump. Pe bune acum, tu n-ai altceva de facut decat sa te vaiti? Ce crezi, c-o sa ma simt eu prost pentru ca tu n-ai mai iesit din casa de 2 ani?
Culmea este ca in majoritatea cazurilor, persoanele care se plang nu sunt si cele care chiar nu-si permit o vacanta pe an. De cele mai multe ori, nu pleaca pentru ca-s niste mocangii, care asteapta fie sa se mute vreo prietena la mare sa se duca in vizita la ea ca sa nu mai plateasca sederea, fie ca lor nu le place dom’le aci’ la Mamaia, vor direct in Tenerife, dar in realitate nu ies decat pana la mall.
Eu, daca plec undeva, o fac pentru ca imi planific din timp totul si pentru ca sunt o persoana destul de organizata care nu cheltuie aiurea mii de lei pe haine, incaltaminte, iesiri la restaurant sau alte chestii de genul. Atat mie, cat si sotului, ne place sa ne plimbam, iar in fiecare an facem tot posibilul sa ne permitem 1-2 concedii. Planificam din timp, cautam oferte, punem bani de-o parte fix pentru asta, iar apoi plecam linistiti, cu toate temele facute de acasa.
Au fost ani in care n-am avut bani sa plecam, au fost veri in care nu ne-am dus nicaieri, pentru ca planificasem bugetul pentru alte chestii de care aveam neaparat nevoie, si tot asa. Dar niciodata nu m-am plans. De ce? Simplu, pentru ca nu-mi place, si pentru ca eu personal, consider ca nu ma ajuta cu nimic. Nu vine nimeni sa-ti dea bani sa pleci la mare daca le spui ca anul trecut n-ai plecat nicaieri, iar cei care te compatimesc, o fac de fatada, pentru ca in realitate ii doare fix in cot de tine!
Am cunoscut pe cineva de curand, ramas cu probleme nasoale de familie, cu credite, fara job permanent si… fuguta in Grecia. Chiar a refuzat un post doar pentru a pleca la plimbare si sa nu rateze plimbarea.
De ce sa te plangi ca iti merge greu?! 😀
Ce urat!!! Nici macar nu e vorba doar de vacanta. Astia asa se comporta indiferent de ce ar fi vorba. Daca te intreaba cum o duci cu sanatatea si le spui ca „bine”, chiar daca si tu ai probleme dar nu cauti sa le incluzi in definitia ta, ei incep sa se vaite ca ii doare in cot sau eu mai stiu pe unde. Daca te-ai vopsit la par, ei nu se vopsesc ca nu au bani de vopsea. Daca te vand in supermarket ca iti cumperi inghetata la 2 lei, te intreaba daca e buna ca ei nu stiu ca mananca doar d-aia la un leu ca nu-si permit. Se mai pune ca inghetata e singurul meu viciu si ca ei nu si-o permit pe aia la 2 lei pentru ca, dintr-un salariu mediu, vor sa si fumeze 2 pachete de tigari pe zi? I hate them!
In general, oamenii de genul asta se plang din orice! Cunosc persoane care au afaceri proprii si se plang, dar vai, supravietuim cu aer, noroc ca ne ajuta parintii, ca noi n-am avea cum sa ne descurcam. Muncim, dar suntem tot pe minus.
Ideea este ca ei se plang fara sa-i intrebi tu nimic, asta ma enerveaza cel mai rau!
Chiar când voiam să te întreb cum a fost :))
Hehe, frumos, dar a trecut repedeee! 😀
Nu ma deranjeaza persoanele care ma intreaba cum a fost in vacanta, departe de mine ideea asta, ci doar cele care incep cu intrebarea „cum a fost?”, pentru a cauta motive sa se planga.
Nici mie nu-mi plac deloc și, la fel ca tine, dacă n-am bani, nu mă duc. Dar nici nu mă plâng la alții. Fac parte din categoria aia mai rară de oameni care se bucură când alții se plimbă și se simt bine 🙂
Si eu ma bucur pentru evenimentele fericite ale altora. 🙂
Cunosc o tipa care mi-a spus ca ea este invidiata de prietenele ei pentru ca se casatoreste si pentru ca are copil. Dar culmea este ca ea e aia bolnava, care isi imagineaza oamenii care ar putea s-o invidieze. Cred ca trebuie sa fii un om lipsit de discernamant pentru a ajunge sa invidiezi pe cineva pentru asta.
Nici mie sa stii ca nu.mi plac persoanele de genul. Si fac tot posibilul sa le evit, pentru ca.mi strica dispozitia. Vorba ta, daca esti organizat, nu.mi dau seama cum de nu.ti permiti macar o iesire pe an. Te orientezi din timp daca chiar iti doresti!
Desi e greu de crezut, uite ca exista si prefera sa se planga in loc sa-ti spuna altceva atunci cand te intalnesc. 🙂
Eu de ceva vreme duc lipsa de astfel de oameni, nu stiu de ce, dar presupun ca-i de la caldura 😀
Pai si ce te faci daca revin odata cu sezonul rece, daca spui ca-i de la caldura? :))
Pai pe aici pe la noi cand vine sezonul rece lumea de obicei pleaca. Ramanem numai noi astia mai oropsiti de soarta.
Eu am eliminat aproape toti oamenii de genul acesta, pentru ca simt ca ma incarca cu energie negativa. Am avut niste situatii similare cu a ta si am ramas socata. Cea mai tare e cea pe care ti-o scriu aici. O persoana se plangea la mine ca vrea si ea in vacanta cum am fost eu etc etc etc. Nu lua in considerare (desi stia foarte bine) ca de un an si jumatate nu mai fusesem plecata mai mult de un weekend prelungit, muncisem pana la epuizare si in plus si toata viata personala imi fusese aruncata in aer. In tot acest timp, ea fusese plecata de vreo 5 ori in locatii superbe. What the hell? Atunci am concluzionat ca unii chiar nu stiu sa se bucure pentru lucrurile de care au parte si se uita tot timpul cu jind la altii. Not nice! 🙁
Oameni cu caractere urate, altfel nu-i pot cataloga, si cu o inteligenta sub medie, ba chiar spre 0 as tinde sa cred, atat timp cat ajung sa invidieze pe cineva pentru ca a plecat in vacanta sau pentru ca si-a cumparat anumite lucruri. Din pacate, exista si destia, tre’ sa-i ocolim, dar ce facem cand nu scapam asa usor de ei?
Nu stiu Amy ca si eu am una de care nu scap sub nicio forma =))) Este foarte adevarat ca eu nu sunt genul certaret ca altfel as fi rezolvat demult treaba.
Ce mă bucur că ai atins un subiect pe care mulți îl ocolesc. Am trecut (încă mai trec) prin aceeași situație cam de doi ani încoace, de când sunt cu iubitul meu și am plecat din țară. Cred că îți poți imagina despre ce vorbesc. Să nu mai zic că „cea mai bună prietenă” s-a supărat că plec din țară și că renunț la facultate (nu am intrat la buget și am ales din cauza situației financiare să stau un an, să învăț mai bine și sa repet examenul) . Dar știi care era problema mai mare? Că nu mai avea cu cine să împartă chiria unui presupus apartament. Iar asta se întâmpla cu aprox. 10 luni înainte de a merge la facultate. Adică tot timpul din lume să găsești cu cine să împarți chiria la care nici nu se ajungea dacă intram la buget cum plănuiam, că prindeam loc în cămin. Mă rog.. Nu s-a bucurat că plec și nu s-a gândit ce oportunități pot avea ci că „vaai cum pot să renunț la facultate” „și eu cu cine stau?”.. Best friend? I was so wrong..
Deci toata lumea are cunostinte/prieteni destia minunati, nu? 😀
Foarte naspa ce spui tu, mai ales ca o considerai prietena ta cea mai buna. Si eu am suferit in urma dezamagirilor repetate pricinuite de cea pe care o vedeam ca pe o sora, dar de vreo 2 ani am rupt orice legatura si se pare ca bine am facut. Ar fi multe de spus despre prietenie, poate o sa fac un articol separat pe viitor, doar despre asta.
Pupici Mara. :*
Fatalismul, vaicareala, negativismul se invata de acasa, se leaga de nefericirea proprie si de lene. Mi-e mila de ei. Ei sunt cei care tot ce vad le pute, nimic nu le convine, dintr-un loc vor vedea numai mizeria si nu si frumusetea, nici maca rnu vor incerca sa faca ceva pt ei sau pt orasul lor (miscare sa slabeasca, studiu pt un job mai bun, planning pt o vacanta sau timp pt ei, sa se aplece si sa ridice o hartie sa fie orasul mai frumos etc).
Anul asta nu avem bani (e anul cand ne-am cumparat aprt) dar…ne-am luat cort si … chiar si un weekend langa vreo padure ne va prinde bine.
Eu in ultimii ani m-am indepartat de asemenea oameni, si s-au apropiat de mine (ca eu eforturi nu facui) oameni pozitivi.
Sa il stapaniti sanatosi! 🙂 Eu nu am fost niciodata cu cortul, dar cred ca ar fi interesanta experienta, mai ales daca as merge undeva intr-o zona de munte. Cat despre oamenii care se vaita din orice, e bine sa-i evitam. In momentul de fata, am astfel de cunostinte, nu multe, dar incerc usor usor sa ma detasez de ele. Sper sa-si dea seama ca daca nu le mai raspund la telefon si nici la mesaje pe facebook, o fac pentru ca-mi doresc sa intrerup legatura cu ele. 😀
Ce ai pus punctul pe i :)) Eu aproape la fiecare concediu mi-o aud. Chiar m-a intrebat cineva daca am castigat la loto ca ma tot duc in concedii :))
Mie nici macar nu mi se pare ca e o chestie de posibilitate financiara, cat e una de prioritati. Cum zici si tu, nu prea dau banii pe haine sau alte de astea, prefer sa imi pun deoparte si sa mai ies undeva. Imi place sa investesc in experiente, nu in obiecte.
Si daca tot vorbim de posibilitati financiare, atata timp cat ai castigat banii tai muncind legal, nu ai furat, nu ai dat la nimeni in cap, nu i-ai obtinut prin inselaciuni etc., nu vad care e problema si de ce tot trebuie sa ne uitam in curtea vecinului ca are mai mult ca noi. Bravo celor care au reusit.
Eh, na, stam degeaba si pica banii din cer, ce stii tu! Numai ei, saracii, muncesc si tot n-au! 🙂
si inca o remarca personala: am impresia ca si starea sufletului meu atrage oameni de genul asta. Cand eram prea toleranta si cu capul jos si miorlaita …ma trezeam cu miorlaeli. De cand aleg sa alerg/fac miscare, sa ma ocup de hobby-uri, cazurile mele umanitare etc. si lumea in jur s-a mai triat, adicalea fix aia care au probleme cu greutatea si lenea de a taia la mancare/face sport nu mai rezista langa mine, dar doamnele cu care suntem in grupul de umanitare s-au apropiat mai cu drag. Ba m-am trezit sunata des de o persoana usor timida, considerata de altii taciturna, si imi zice ca are de donat, ca mai face aia si cealalta etc.
Mai am si vreo 2 amice ce imi dau mailuri si ma suna despre ce oferte si unde pandesc de vacanta, ca stie ca eu fac afaceri bune etc. si invers, mi-au intors cu linkuri si idei din experientele lor. Asa ca sigur si musai gasesc o vacanta frumoasa si ieftina in curand 🙂
Cred ca starea de bine e contagioasa. Asa ca haideti sa facem bine pentru noi. Ca binele se propaga.
Pai hai sa facem! 😀 Eu mi-am propus sa nu le mai raspund la telefon/mesaje persoanelor care ma fac sa ma enervez de fiecare data cand iau contact cu ele. Atat timp cat nu le mai aud, nu ma afecteaza cu nimic. 🙂
Nu imi plac nici mie. In general imi place sa ascult oamenii, chiar cred ca toti au ceva de spus, toti au nevoie sa se descarce la un moment dat. Pentru ca si eu mai am probleme (fie economice sau nu) si e greu sa le tin in mine, asa ca ma simt foarte usurata cand pot povesti cu sora-mea sau mama despre aceste probleme. Dar nu cu altii 🙂 Deci imi place sa si ascult daca pot ajuta macar cu vreun sfat. Dar daca ma intalnesc cu vecina pe care n-am mai vazut-o de un an, sau cu familiari pe care ii vad de 3 ori in viata, nu am chef de vaicarelile lor. Cand ma duc in vacanta in Romania, aproape toata lumea mi se plange de bani. Se salveaza doar cateva persoane care culmea, nu sunt nici din familie.
Dar in fine, ii ascult politicos, si apoi plec in treaba mea, ce naiba sa le fac?!
Pe mine stii ce ma enerveaza si mai tare? Intrebarile de genul: „cat a costat?”, „cat castigi?”. Mi se pare de prost gust, e prea personal, ce ii intereseaza cat castig?
Te intorci dintr-o vacanta si primul lucru sa fie „Ooh, ce fain, dar cat o costat vacanta?”.
Si partea rea este ca mi-e greu sa ies dintr-o astfel de situatie, incercand totusi sa nu par prea agresiva 🙂
Stiu ce spui, direct asa am fost luata eu cand m-am intros din vacanta. Misto unde-ati fost, dar cat v-a costat? Pff…sa pice cerul pe mine cand am auzit. Normal, am fost nevoita sa raspund, pentru ca m-a luat prin surprindere.
Imi imaginez ca la tine e si mai rau, locuind intr-o alta tara, toata lumea te intreaba ce muncesti, cat castigi si alte chestii de genu’, atunci cand revii in Romania. 🙂
Desigur, am intalnit si eu asemenea persoane,numai ca le-am simtit apropourile subtile in diverse comentarii. Citind articolul incercam sa ma identific,, hmm,oare fac si eu asta inconstient?!” . :)) sper ca nu. tind sa cred asta, deoarece nu prea imi place sa cersesc empatia oamenilor. ^^
Noi astia care suntem oarecum deranjati de astfel de chestii, tind sa cred ca nu suntem la fel. 😀