Cica femeile sunt cele care aduna o gramada de chestii si tot ele se despart greu de obiectele care nu le mai sunt folositoare. Sa fie oare adevarat? Adica, doar femeile? Barbatii sunt diferiti? Eu tind sa cred ca nu e chiar asa si ca depinde de fiecare persoana, fie ca e femeie sau barbat. Spre exemplu, eu nu pot sa spun ca sunt genul care pastreaza hainele in dressing doar de dragul amintirilor – stii tu, bluza aia pe care am primit-o cadou la majorat sau blugii aia frumosi pe care mi i-am cumparat din primul salariu! In momentul in care am ajuns la concluzia ca unele lucruri nu-mi mai sunt folositoare, le arunc fara sa-mi para rau si fara sa stau prea mult sa ma gandesc.
Singurele chestiute de care m-am despartit cu greu, au fost jucariile de la McDonald’s, pe care le colectionasem inca din vremea copilariei. N-am mai avut unde sa le pun si-am hotarat sa ma „debarasez” de ele pentru a face loc altor lucruri potrivite varstei pe care o am acum. 😀 Recunosc, imi plac jucariile din plus si daca as putea, as pastra un coltisor al casei doar pentru ele, insa momentan nu pot sa fac asta pentru ca nu am loc. Colectionez oje, da, sticlutele colorate cu oja chiar mi-e greu sa le arunc si sincer sa fiu, nici eu nu-mi explic de ce. Am un portfard plin cu toate nuantele posibile, unele dintre ele s-au si uscat, dar tot nu le-am aruncat. 😀
Sotul meu are o obsesie pentru baterii. Le strange intr-un sertar al biroului pe toate si-si cumpara seturi cu bateri noi ori de cate ori are ocazia, dar de aruncat nu arunca nimic! Cand considera el ca s-au descarcat de tot, le pune frumusel intr-o punga si le duce la reciclat.
Voi aveti lucruri care nu va mai sunt folositoare de de care va e greu sa va despartiti?
Cred ca ai dreptate si este o chestie care tine strict de persoana. Am mai remarcat ceva: persoanele mai in varsta pastreaza toate prostiile (inclusiv father care m-a disperat cu asta uneori). Eu mi-am explicat aceasta observatie prin prisma faptului ca au trait mare parte a vietii in comunism, cand daca aruncat ceva, era foarte posibil sa nu mai gasesti deloc sau poate doar cu eforturi supraomenesti si au ramas cu o conduita „conservatoare” de tot si toate.
Eu multa vreme am fost genul care arunca prea multe, inclusiv lucruri de care imi dadeam seama ulterior ca am nevoie 😛
Si mie mi s-a intamplat de multe ori sa arunc la repezeala chestii de care aveam nevoie…dar prea tarziu! :))
in ceea ce priveste pastratul lucrurilor sincer, cred ca mai mult as pastra acum, decat pastram in copilarie. Si nu pot sa zic ca atunci nu aveam. Chiar aveam in special jucarii multe, insa deoarece eram un copil extrem de curios, nu ca acum as fi altfel, 🙂 imi placea la nebunie sa dezmembrez, sa incerc sa repar, sa construiesc si chestii de genul. Pentru ca eram primul lor baiat, imi faceau toate placerile, am fost si plimbat mai prin toate locurile.
Acum insa ma simpt dator sa incerc sa ii rasplatesc cumva pentru ceea ce au facut. Ai mei obisnuiau si ei sa pastreze lucruri si ei, asa ca intr-o zi venind pe acasa si vad in fata mea un lucru pe care de mic il avusesem, atunci m-a trecut un sentiment din acela in care parca ma vedeam cu el. Asa ca da si eu obisnuiesc din pacate sa pastrez lucruri. Acum parca m-i se par mai captivante, mai atragatoare, Astazi realizez ca am avut lucruri cu care puteam face cred un muzeu. si aici nu ma refer neaparat numai la haine, jucarii, ci la multe lucruri obisnuite.
Iar ca o concluzie personala si generala pot spune, nu ca o acuza sau altceva, ca suntem un popor care nu stie sa isi pastreze istoria si ne lasam dominati de altii.
Sper sa nu fi fost prea lung comentariu si sa nu fi plictisit. Pace
Eu aveam tendinta de a pastra hainele dar in ultimii ani am mai avansat. Desi ma apuca nervii sa ma gandesc ca ar trebui sa renunt la unele articole de imbracaminte. :))
Solutia este sa purtam ce avem, nu-i asa? 😀
Eu inca nu am aruncat jucariile de McDonalds, le pastrez pt bebe Luca 😀 in rest, mai colectionez pliculete de zahar, iar habby capace de bere 😀
Imi place mult numele baietelului tau! 😀 Suna bine bebe Luca. Pupici <3
Hmm, eu nu prea sunt genul care pastreaza. Ce nu mai e bun arunc, ce nu imi mai vine si mai poate fi purtat, donez, etc. Rar opresc cate ceva si urc in pod cu gandul ca nu se stie niciodata…
Si eu am urcat unele chestii in pod, sper sa le gasesc in aceeasi stare buna. 😀
Eu ma atasez mult de telefonae. Oricat ar fi de vechi, mi-e greu sa ma despart de ele. Ultimul telefon il cumparasem la mana a doua, lovit, si trebuia sa tin mereu husa la el altfel ii cadea capacul de pe spate. Dupa aproape 3 ani de folosit, incepuse sa se strice. Ma durea sufletul, sincer. Chiar daca il cumparasem SH, chiar daca era lovit, chiar daca si husa se sparsese intr-un colt si mi-o lipise prietenul meu cu silicon :))… eu tot nu voiam sa ma despart de el. In total, cu cat l-a tinut si utilizatorul de la care l-am cumparat, avea vreo 5 ani. Eram atat de atasata de el incat ma apucasem sa caut pe olx altul identic :))
Pana la urma am castigat un telefon la un concurs si nu mi-am mai cumparat altul. Dar l-am tinut pe cel nou in sifonier, vreo 2 luni, pana s-a stricat cel vechi de tot. Nu ma induram de el, nu voiam sa ne despartim.
P.S.: si eu strang baterii (doar folosite) si le duc la reciclat cand se strang prea multe
Te asemeni cu sotul meu inseamna :))
Oh… câte colecÈ›ii am început de-a lungul timpului…!
Am început cu ambalaje ale produselor alimentare, pe la începutul anilor 90, când de-abia apăreau la noi alimente ambalate individual. Era o nebunie, să vezi peste tot chestii în pungi colorate, hârtii colorate etc. AÈ™a că am adunat o cutie plină cu ambalaje, până când mi-am dat seama că nu am de ce să le mai adun – sau m-a ajutat mama să îmi dau seama de asta – È™i m-am oprit.
Apoi brichete, mici și colorate, Bic și Cricket. M-am lăsat de fumat și nu mai am nici o brichetă, le-am aruncat pe toate, deși erau brichete goale, folosite.
Am încă o colecție impresionantă de pixuri.
Am globuri de sticlă din călătorii.
Of… noroc că am unde să le È›in pe toate! Și mai mare noroc că sufăr de un pic de OCD È™i am perioade când arunc tot È™i atunci se mai goleÈ™te casa.
Ho ho….ai avut ceva colectii stranse de-a lungul timpului! 😀
Nu colectionez nimic, dar o gramada de lucruri pe care le mut de colo colo. Asta pana cand ma apuca nervii si arunc tot, de la un capat la altul :))
A trebuit sa plec din tara pentru o perioada destul de lunga si mi-am luat esentiale… deci restul cred ca puteam sa le arunc oricand, inseamna ca sunt in plus 🙂