Inspiratia subiectului de astazi mi-a venit de pe Facebook. M-am trezit cu cerere de prietenie din partea unui copil pe care nu-l cunosc si nici el nu cred ca el ma stie. Ce m-a lasat pe mine muta de uimire este varsta baietelului. Vizualizand poza lui de profil, pentru ca eram curioasa sa vad cine este si daca avem cumva prieteni comuni, mi-am dat seama ca el nu are mai mult de 10 ani. Cred ca 8-10, cam pe aici se invarte. N-am copii, nu pot sa spun ce-as face daca as avea, asa ca va intreb pe voi, cei care sunteti deja parinti: care credeti ca este varsta potrivita pentru a lasa copilul de capul lui pe internet? Oare sunt singura persoana careia i se pare ca nu este in regula ca un copil atat de mic sa aiba profil pe Facebook? Sunt eu inapoiata si neadaptata anului in care traim?
Stiu ca totul se invarte astazi in jurul internetului si ca tehnologia ne scoate in cale multe lucruri pe care nu ni le-am fi imaginat in urma cu cativa ani, insa totusi, vorbim despre copii care inca n-au discernament, la 8 ani n-ai cum sa separi binele de rau. In plus, de ce i-ar trebui unui copil un profil pe Facebook la o varsta atat de frageda? Oare nu mai exista copii pasionati de puzzle-uri, de masinute si de alte chestii fizice cu care sa se poata juca? E mai „misto” sa stai pe Facebook la 8 ani si sa „dai Add la gagici”? Pe zi ce trece cred ca meseria de parinte e fooarte grea in ziua de astazi.
Ce face oare un copil pe Facebook? Vorbeste cu prietenii lui? Toti colegii sai de clasa au profile pe retelele sociale? Parintii banuiesc ca sunt foarte mandri ca stiu sa „umble copii pe internet”, nu?
Este o virsta limita de la care iti poti face cont(12 ani sa fie?). Dar chiar daca e poza de copil, nu-i sigur ca e contul unui copil, doar iti poti pune ce poza ai chef.
Altfel n-ai idei invechite , eu am fost socata sa vad niste copii pe care-i stiam si aveau sub 12 ani, cu conturi. Altfel postau chestii copilaresti gen poze cu animale si inimioare. .
Era sigur cont de copil pentru ca erau poze numai cu el si distribuite exact cum spui si tu, tot felul de tampenii pe profilul lui. 12 ani e mai ok, mai ales ca ei incep sa se dezvolte, vad la colegi, dar sub 10 ani mi se pare foarte foarte devreme.
Copila mea are 9 ani juma trecute fix. Fb nu are, telefon nu are, dar acces are la internet de pe calculator. De, copilul face ce vede. Mai intai alaturi de noi la youtuburi, apoi i-am facut bookmarkuri si a invatat sa isi ia de acolo, s-a mai jucat in excel (colora 😀 ), astea cam de pe la 5 ani stie.
De pe la 8 isi cauta singura si temele (dex, sinonime), si youtuburi. De ex se uita la filmulete gen „How to do it” si chiar ne explica si aplica chestii. E cineva pe langa ea.
Multi inainte, sa fie sanatoasa! Imi place ce aud (citesc) si nici nu ma asteptam la altceva cunoscandu-te pe tine, chiar si asa virtual. Nu sunt impotriva accesului la internet atat timp cat scopul este constructiv. 🙂
Surioara mea cea mică avea 12 ani când cea mai mare dorință a ei era să aibă cont de FB. Iar mama i-a zis că e prea devreme și că va trebui să aștepte până la 14 :)) și mititica a așteptat, că nu putea trece peste cuvântul părinților și oricum era supravegheată mereu. Înainte cu o lună să facă 14, a primit ajutor să-și facă sign up pe FB 🙂
În altă ordine de idei, mă gândesc la modalitatea unor părinți de a-și încuraja copiii să se uite ore în șir la TV, în ideea că mai au și ei un pic de răgaz câtă vreme copilul e țintit în fața TV-ului. Poate aceeași concepție se aplică și pentru internet. Altfel, e greu să-mi explic.
La o varsta atat de mica, statul prea mult pe internet sau la televizor nu este un lucru cu care eu sunt de acord, dar na’, fiecare isi creste copilul cum vrea si cum crede ca este mai bine. Ideea e ca in general e adevarata zicala aia „ce semeni, aia culegi”. Asa parinti, asa copii…
Hang on putin ca incurci borcanele. Facebook != Internet.
Internetul inseamna mult mai mult. Al meu la 2 ani sta si se uita la Baby TV pe tableta, de pe Internet, deci are acces la internet. Cat? cum? etc. sunt chestii pe care cred ca trebuie sa le stabileasca orice parinte, dar din pacate 99% dintre parintii non-IT-isti si 90% dintre parintii IT-isti nu sunt capabili sa puna un control parental pe linia de net care sa restrictioneze accesul la anumite siteuri.
Acum, apropo de Facebook, exista parinti care le fac copiiilor conturi si din prima zi de nastere, nu e nimic anormal pentru societate sa existe o astfel de expunere.
Apoi, dupa o anumita varsta cand copilul are acces la alte calculatoare, gen alea din laboratorul de informatica, unde exista acces la Facebook nu poate sa-l opreasca nimeni sa-si faca cont de Facebook la fel cum nu-l opreste nimeni sa fumeze in buda scolii de la varsta de 8 ani. E o problema de educatie care pleaca de la parinti, sau ma rog de la neglijenta acestora fata de proprii copii.
Stiu ca internetul nu de traduce prin Facebook, sunt perfect de acord cu asta, dar sa fie seriosi, cate persoane disting lucrurile? Mai, la 2 ani e normal sa-l lasi sa vizioneze desene, sa asculte muzica specifica varstei si chestii de genul, dar eu vorbeam deja de varsta la care poate naviga singur…
Este absurd sa-i faci copilul cont de Facebook, esti idiot tu ca parinte daca faci asta! Dar na’, exista o multime de specimene, ca sa nu le spun direct cocalari, care nu vad nimic gresit in asta, ba chiar sunt mandri.
Ti-am scris un comentariu lung si l-am pierdut :))
Poate e un cunoscut cu poza copilului la profil, eu nu inteleg, dar mi s-a intamplat sa ma adauge copii care erau de fapt fosti colegi :))
As zice ca pana n-ai incredere sa-l lasi singur la scoala, mall, oras, etc, n-are ce cauta nici singur pe internet
Al meu la 7 ani are tableta pe kids mode. Isi face temele pe ea si are o aplicatie pt pian. Se si joaca, l-am vazut ca juca nu’s ce in retea si scria cu greseli si i-am zis sa se opreasca pana nu scrie corect.
TV ul nostru are net, pe Netflix are profil de copil, in general nu il las nesupravegheat cu tot cu filtre. Din fericire, al meu e pozofob, ca tac’su, plus ca fb nu mai e cool, deci nu-l vad cerand profil prea curand. Dar i-am explicat ce si cum, de ce nu punem poze cu noi, nu vorbim cu necunoscuti, i-am aratat ce postez eu, ce posteaza alti parinti, am discutat, o iau din timp 🙂
Foarte frumos ce spui, eu cred ca parintii care indruma copiii, care au rabdare cu ei pentru a le explica de ce e bine asa si nu invers, care ofera exemple, vor avea mai multe satisfactii din partea lor mai tarziu. Copiii care cresc in astfel de familii in care parintii chiar se implica si nu ii lasa de capul lor ore intregi la TV sau in fata calculatorului doar pentru a ” scapa” putin de ei, vor deveni adulti cu educatie, sunt convinsa de asta.
Cat despre piciul care mi-a dat mie Add, sigur nu era cunoscut. Am verificat lista prietenilor, nu aveam niciun prieten comun, plus că nici orasul trecut nu era acelasi….
E tare greu sa fii parinte, stii 🙂 pe de o parte, vrei sa faci totul fara internet, fara parabeni, si sa gatesti la fum de unicorn
Pe de alta parte, dupa ce trece furtuna hormonala cu sarcina, nasterea si alaptatul, miros de bebelus fragil, al tau, cand esti pe alta planeta, realizezi ca ai un omulet in casa. Produs de tine, dar nu al tau, ci cu drumul lui in lume. Atunci e atunci :))
Ei traiesc alte vremuri. Internetul si tehnologia joaca alt rol in vietile lor. Eu nu mi-am facut niciodata tema online, el si-o face la 7 ani. Eu nu stiu sa-i explic mamei mele jobul meu, efectiv nu intelege, e alta realitate. Mama nu-si plateste parcarea cu o aplicatie, ca mine. Cam asa suntem si noi fata de ei… Eu incerc sa nu-l trag in jos (mamaia imi spunea sa nu mai citesc atat, ca o sa chiorasc, ghici ce, in timpul meu exista oftalmologi si ochelari), cam asa…
Da da, stiu ce zici, dar la mine nu mama e problema, ci mamaia, care nu poate intelege cum eu lucrez de acasa. 😀
Ai dreptate, Diana. Apoi exista lucruri de care erai convins ca n-o sa le faci niciodata, dar dupa ce ai copilul , le vezi altcumva si le faci. Si mai sunt lucruri pe care le-ai facut crezind ca le faci bine, dar mai tirziu vezi ca ai gresit…
Oricum la noi e ” ca pe vremuri”: temele se fac pe caiete, copiii invata mult cum sa caute intr-un dictionar, au dictari si autodictari. Cred ça singura schimbare fata de scoala noastra e o tabla cu ecran conectat la calculator si cea relativ clasica, doar alba.
Si ei fac dictari, dar pe tableta, si mi se par complexe in alt mod exercitiile lor, tind sa cred ca adaptate la lumea de acum. Gen ii apare un cuvant o secunda, apoi trebuie sa-l reproduca. La 7 ani cel putin 2-3 cuvinte din 12 nu le vede pt ca i-a fugit atentia fix secunda aia :)) eu n-am facut genul asta de exercitii. Sau sa stiu tabla inmultirii la 7 ani fara s-o fi invatat pe de rost, si nici inmultiri si aduna right cu trecere peste ordin din cap la varsta asta.
Dictionar am aplicatie pe tel, de ex, generatia lor nu va mai avea nevoie de aceleasi skills. Efectiv sunt in alt timp ei, sper sa reusesc sa ma adaptez pt el si mai ales sa nu ajung ca niste colegi cu cativa ani mai in varsta care au probleme in a intra intr-un call (in conditiile in care nu-ti trebuie studii, trebuie sa urmezi niste pasi cu click aici :)))
Eu chiar n-am probleme sa ma adaptez, vad ca sunt mari diferente intre scoala din diverse tari.
Apoi eu ma consideram destul de ramasa un urma cu folosirea calculatorului, desi stiu sa folosesc bine excelul ( ca am facut statistici) sau am fost obligata sa fac prezentari in PowerPoint. Si am remarcat cu stupoare ça persoane cu 5-10 chiar 15 ani mai tinere sunt mult mai pe dinafara decit mine.
Hmm…Execel si PowerPoint nu sunt folosite chiar foarte des si nici de oricine. Daca ma crezi, nici eu nu mai stiu foarte bine sa umblu prin ele pentru ca au trecut foooarte multi ani de cand nu am mai luat contact cu asa ceva. 🙂 Tot la serviciu obisnuiam si eu sa lucrez in Excel, iar despre Power Point, ohoho, de prin facultate n-am fost nevoita sa fac prezentari.
He, astea se uita si se schimba mereu, eu foloseam xls avansat si cand au updatat ceva nu mai reuseam sa gasesc chestii 🙂
Nu despre asta e, ci despre basic skills care iti sunt necesare sa fii functional la job. Una e sa uiti chestii in ppt sau etc si alta e sa ai probleme in secolul xxi sa urmaresti instructiuni simple, click aici, scrie-ti numele, scrie parola callului, gata. Plus ceva soft skills, sau chestii gen sa te pui pe mute cand nu vb, ca daca sunt 15 persoane in call cu usi scartaite, tusit si latrat de catei pe fundal, nu ne mai intelegem. Orientare in orice sistem nou, toate sunt super user friendly, iti ia 10 secunde sa gasesti butonul de screen share, alte chestii basic gen inchidem chestii personale cand ne shareuim ecranul. Sunt lucruri care unora li se par grele, nu se pot adapta la. Sper sa nu ajung asa in raport cu ce-o sa mai vina :))
Sunt super simple pentru noi, astia care folosim PC zilnic si nu doar pentru Facebook, ci si pentru a lucra sau pentru a scrie pe blog. Spre exemplu, eu am o prietena careia i-am facut blog, iar apoi a trebuit sa-i fac un tutorial video pentru a-l vizualiza acasa de fiecare data cand va fi cazul sa-si posteze articole noi. Cu timpul va invata, dar pana sa-i arat, ea nu stia fooarte multe lucruri pe care noi le vedem super simple si super la vedere. 😀
Voiam sa spun ca alea le stiu, dar la restul ma consider cam pe dinafara. Si la astea la care eu credeam ca nu ma pricep, altii sunt mult mai habarnisti.
Pai daca nu esti in domeniu si nici nu te pasioneaza, n-ai cum sa stii foarte multe, cam asta se intampla in orice situatie, nu doar atunci cand vine vorba de internet.
Yeap, nu ai cum sa le stii pe toate. Important e sa stii ce iti trebuie tie sa fii functional, la munca si in timpul liber. Nu tine neaparat de varsta, dar pe masura ce ne invechim, ne invechim, asta e. Am un coleg super misto cu 20 de ani mai tanar, invatam unul de la altul maxim. Mie mi se pare peste mana sa folosesc un sistem pt parole, lui nu, el are agenda exclusiv digitala, eu combinata, el e ancorat in ideea de proprietate, eu am imbratisat ideea de serviciu (in materie de masina), mi se par fascinanti tinerii din noua generatie. Am 39, nu-s asa batrana, but still :))
Sa stii ca indiferent de varsta, e misto sa fii inconjurat de oameni de la care ai tot timpul de invatat ceva nou, de a imprumuta chestii care nu stii niciodata cand iti vor fi de folos.
Si mie mi s-a parut f fain sa discut cu un coleg de 19 ani, mai tinar decit copiii mei, sa vad ce vise are, cum vede lucrurile…
Eu la lucruri simple ma refeream. Sa salvez un fisier pe un stick, sa il decompresez. Chestii de astea.