Mi-e frica …

27 iulie 2017
33 Comments

mi-e frica de ...-min
… de singuratate si batranete; mi-ar placea sa raman pentru totdeauna la varsta pe care o am acum si sa nu imbatranesc niciodata, iar toti oamenii pe care-i iubesc sa fie si ei nemuritori;

… de cutremur; n-am prins cutremure foarte mari, cele de care pot sa-mi amintesc eu pana la 27 de ani, insa mi-e frica rau de astfel de fenomene si mi-ar placea sa locuiesc intr-o tara lipsita de cutremure;

… de tunete si fulgere; desi constientizez ce se intampla in momentul in care afara tuna si fulgera, mi-e teama, asa ca aleg sa ma bag sub patura si sa stau acolo pana cand lucrurile se linistesc;

… sa fac drumetii pe munte; nu mi-a placut niciodata sa urc pe munte sau sa fac drumetii, pentru ca in mintea mea se deruleaza scenarii cum ca as putea ramane izolata acolo sau ca m-as putea intalni cu animale salbatice;

… de injectii; sunt genul de persoana care prefera sa ia 100 de pastile decat sa suporte intepatura acului, indiferent in ce zona ar fi ea;

… sa intru intr-o incapere in care stiu ca a murit cineva;

… sa locuiesc intr-un bloc cu foarte multe etaje; bine, teama asta o am doar pentru blocurile comuniste de la noi, pentru ca sunt constienta ca nimeni nu le-a consolidat dupa atatea cutremure;

… sa nu raman blocata in lift; se intampla extrem de rar sa urc cu liftul, la insistentele altor persoane, iar eu de fiecare data sunt panicata si abia astept sa se opreasca si sa ma asigur ca vad usa si nu un zid.

Lista nu e completa, mai am temeri, insa astea sunt cele mai mari.

33 Comments

  • hahahaha, nuuu creeed! credeam ca doar eu sunt paranoica atunci cand ma gandesc la cutremure! Cat despre fulgere si tunete…am o frica de nu iti pot descrie. Bine, eu am si fost traumatizata in copilarie. Eram pe munte, la inaltime, si fulgera atat de tare incat la un moment dat a luat foc un copac pe langa care am trecut. Nu aveam unde sa ne adapostim iar tunetele se auzeau atat de tare incat mi s-au infudat urechile. De atunci, daca tuna si fulgera ma ascund in cele mai intunecate locuri imi imi pun castile la urechi.

    • Pff…ce experienta urata si infricosatoare. 🙁 Pai…ce-ai cautat pe munte? 😀 Mie mi-e teama si de drumetii.

  • Cate frici avem cred cu totii… si eu m-am regasit in multe dintre ale tale si am si altele pe langa. Face, cred, parte din viata, si le gestionam mai bine cand le constientizam si le exprimam 🙂

    • Da, sunt constienta ca toti avem frici de chestii mai mult sau mai putin ciudate. Nu intru in panica atunci cand se intampla sa-mi fie frica, surprinzator, chiar reusesc sa-mi pastrez calmul, insa dupa ce trece pericolul, imi bate inima foarte tare.

  • mie mi-e frica de o lume fara iubire si fara prieteni. nu depind in general de oameni, dar pentru cei dragi sunt gata sa fac orice, si de multe ori raman dezamagita daca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. mi-e frica sa nu pateasca cineva ceva… mai repede ma consum pentru ei decat pentru mine. si mi-e frica sa nu treaca timpul si sa constat ca nu am facut majoritatea lucrurilor pe care le doream… mi-e frica de regrete

    • Pai cred ca seamana ce-ai zis tu cu ce-am mentionat eu la inceput…teama de singuratate. Mi-as fi dorit sa fim nemuritori.

  • Si eu am multe din fricile tale, altele in plus, traim cu ele, n-avem ce face. Credeam ca numai mie mi-e frica de furtuni 🙂 De cutremure nu prea, ca nu stau in zona seismica, dar poti sti unde ajungi prin vacante? Lift nu iau decit unele care mi se par mai spatioase , plus alea cu pereti de sticla. Dar tot stau cu frica sa nu se ia curentul si sa ramin acolo in lift .Tin minte cind am fost sa vizitez pe cineva la spital si nu se putea ajunge acolo (era etajul 8 sau 9) decit cu liftul, am fost la receptie sa ma interesez unde-i scara de serviciu.
    E ciudat ca de cind am scris la Delia pe blog despre angoase, Facebook-ul imi sugereaza un grup de angoase, fobii si crize de panica 🙂

    • Si eu am patit asta, sa caut scarile la un hotel in Berlin, insa mi s-a spus la receptie ca nu au decat scari de urgenta. Mi s-a parut ciudat, apoi am intalnit si in Franta la fel, blocuri doar cu lift, chiar daca aveau doar 3 etaje.

  • Mai este lume care cauta scarile, ca mine ???!!! 🙂
    In general au si scari, peste tot, doar ca trebuie cautate bine.

  • eu am la frici de ma apuca dimineata enumerandu-le. De lift si eu am oroare. Cat de grasa sunt, mai bine urc 5 etaje pe jos decat sa ma urc in lift.

    • Nu e vorba ca esti gras sau slab, pentru ca liftul oricum „te tine”, dar e chestia aia ca ai in minte tot felul de scenarii horror. 😀

  • Am la frici… de tre’ sa iti iei o punga de popcorn:

    -Mi-e frica de gandaci si paianjeni. Din cauza asta am probleme vara, cand merg la curte. Nu pot sa merg in delta sau sa stau vara, seara, sa ma bucur de un iaz. Mi s-a intamplat sa lesin de doua ori din cauza ca aterizase o libarca (gandac din ala mare, negru, cu carapace si coarne) pe mine. O data, dupa o ploaie, a intrat una in casa si eram singura. M-am incuiat in baie plangand si l-am sunat pe sot sa vina de la servici sa o scoata. Si multe altele. La inceput familia credea ca ma prostesc, pana au vazut cu ochii lor cum imi pierd suflul si lesin. De atunci, sunt o rasfatata :)) Toti se asigura ca zona e gandacu’ – free :)).

    -Si mie mi-e frica de furtuni (tunete+ fulgere) din cauza ca am ramas cu traume din cauza filmelor horror. Dar daca sunt cu el acasa, n-am treaba. Chiar imi plac. Daca sunt singura, in schimb, bag muzica in casti, ca altfel ma cac pe mine.
    – Evident, mi-e frica de filme horror. Am fost la The Conjuring si erau niste pusti care se hlizeau si ziceau ca e de rahat filmul si eu eram lesinata de frica. Seara, evident ca am visat uratania aia din film.
    – Mi-e frica de inaltime. Ma duc prin parcuri de aventura si incerc sa fac trasee, ca sa imi inving frica. Cateodata simt ca sunt curajoasa si ma avant la ceva prea sus si ajung sa paralizez de frica, asadar, chem baietii sa ma dea jos :)))).

    – Mi-e frica de apa si de inec. Nu stiu sa inot, am patit o data o faza cu o saltea din aia mare (stateam pe ea si sotul inota pe dedesubt. Din greseala, a iesit la suprafata chiar sub ea si m-a intors cu fundul in jos, neavand cum sa reactionez si sa ies de sub ea. A durat cateva secunde pana s-a prins ce a facut si a actionat rapid). De atunci, nu mai intru in apa, decat pana la umeri (in piscina) si pana la bust (in mare). Sa simt eu fundul cu toata talpa pciiorului, nu doar cu varful.

    – Mi- e frica de batranete. Si de moarte. Cred ca frica asta o avem cu totii.
    – Mi-e frica sa nu treaca vremea pe langa mine si sa simt ca am pierdut timpul degeaba.

    – Mi-e frica sa nu raman un punct mic, in lumea asta mare. Nu vreau sa raman un simplu om normal, care traieste, merge la servici, face copil, imbatraneste si moare, fara sa si facut ceva notabil in viata. Sa fiu doar un om, in marea de oameni. You get it :)).

    – Mi-e frica de esec. Dar nu orice esec, ca doar fiecare om cade si se ridica. Ci esecul ala, la sfarsitul vietii, cand ma uit in urma si realizez ca nu mi-am atins toate targeturile si nu mi-am indeplinit toate planurile si dorintele.
    – Mi-e frica de saracie. Am fost foarte saraca, la 18 ani, cand am plecat de acasa si m-am mutat cu al meu. Nici el nu era departe. Am muncit din greu, ca sa fim pe picioarele noastre si uitandu-ma inapoi, de unde am plecat, stau cu o frica imensa, sa nu ma intorc la punctul ala. Sansele sunt minime, ca doar am experienta si cunostinte acumulate, incat sa nu stau fara venituri. Dar, chiar si asa… nu se stie ce aduce ziua de maine (razboi, criza, cutremur, etc).

    – Si cu asta inchei: Mi-e frica de necunoscut si de iesitul din zona de confort. Desi, sunt constienta ca, daca nu ma avant in ele, o sa raman la acelasi nivel toata viata. La fel ca si frica de inaltime, incerc sa ma fortez sa trec peste ele.
    Peste frica de gandaci, paianjeni si de apa, nu am cum sa trec. E prea mare blocajul psihologic.

    Am reusit sa trec peste frica de ace. Am avut mega noroc, in ultimul an, ca am nimerit la analize, doi asistenti foarte de treaba. Efectiv n-am simtit nici pe dracu’. Acum cand merg la analize, merg doar la clinica aia. Acolo merge si sotul, dupa ce l-a traumatizat o tanti. Poate mi se pare, dar am observat ca barbatii au mana mai usoara, decat femeile.

    • Pff…dar tu ai ceva temeri, nu gluma! Eu n-am chiar atat de multe. 😀 Mi-e scarba de gandaci, dar frica nu prea, pentru ca stiu ca sunt mai mici decat mine si-i pot strivi fara sa-mi faca nimic. :))

      Nu mi-e frica sa ma uit la filme horror, ba chiar imi place s-o fac, insa nu singura. Mi se pare palpitant. M-am uitat la Saw, la Final Destination…

    • Haha, alea sunt ok.
      Eu vorbesc de filme din astea cu uratanii si demoni.
      Astea cu zombie si criminali, mult sange si nebuni, ma lasa rece. :))) Si eu ma uit la ele :)).

    • Stii care-i treaba? Eu n-am cu cine sa ma uit la filme horror, pentru ca sotul meu nici nu vrea sa auda de asa ceva. 😀

  • Mie îmi era frică de cutremure dar de vreo 14 ani m-am mutat la casă și nu le mai percep ca în trecut,știu că am spațiu deschis și nu îmi cade nimic în cap. 🙂 La bloc,mi-amintesc cum se balansau ultimele etaje și cădeau pietre,era urât tare!Asta prin 1996…De trăsnete mi-e teamă rău dar dau muzica tare să nu le aud…nu îmi place să fac drumeții prin păduri , de asta prefer să colind la peste 1500 m.altitudine,unde e mai mult stâncă , mi-e teamă să nu mor singură , cred că asta e cea mai rea temere a mea .Temeri cred că avem cu toții , e bine să vorbim despre ele cu altcineva,eu cred că ajută știind că sunt și alții ca noi,normali de altfel ! Interesant subiect ai atins ! Salutări, Amy ! 🙂

    • Si eu locuiesc acum la casa si ma simt mai stapana pe situatie, dar tot am o teama. La parinti am locuit la bloc, la parter, nu simteam zgaltaielile chiar asa tare, dar ma termina ideea ca pot ramane captiva intre 4 pereti.

      Te puup! :*

  • Am uitat de o frica mare: ceata cand schiezi si nu mai vezi nimic decit alb peste tot, ca un intuneric( ca si de ala mi-e frica) dar alb.
    Si frica de a nu fi stapina pe mine: anestezie, baut prea mult, tranchilizante.Eu sigur nu m-as droga.
    Incepusem o carte a unui tip care face de o viata crize de angoasa, a încercat nu stiu cite feluri de terapii, medicamente, etc, E ceva jurnalist renumit. Are o multime de fobii fata de care toate fricile tale şi ce au scris toti aici e nimic. Cind a inceput sa si le descrie am abandonat cartea, ca n-am chef sa stiu ce fobii bizare pot sa existe pe lumea asta.

    • Eu nu stiu sa schiez si nici nu ma pasioneaza sa invat. Pe munte nu ma urc, deci nu am de ce sa-mi fac griji in privinta asta. De anestezie totala si mie mi-e teama, pentru ca ma gandesc la faptul ca s-ar putea sa nu ma mai trezesc. Pfff…cate frici avem cu totii!

  • Asa ziceam si eu de anestezie, pina a trebuit sa am una. Si, culmea, in ziua dinainte n-am murit de frica : mi-a venit ideea ca daca nu ma trezesc , eu nici macar n-o sa stiu, deci nu mai e treaba mea. Ideea asta m-a linistit.

    • O singura anestezie totala am avut, pe la 15 ani, atunci cand m-am operat de apendicita. Nu constientizam ce se intampla la varsta aia, mi-era frica doar de operatie si de analize, pentru ca trebuia sa-mi ia sange si sa-mi puna perfuzie.

  • Sa inteleg ca al tau barbat nu prea vine pe acasa seara cu vin dinala bun? Musai sa stau putin de vorba cu el…