Multumita sotului meu, care este mult mai echilibrat si mai atent la ceea ce mananca decat mine, au trecut cativa ani buni de cand nu m-am mai lasat prada tentatiei de-a manca tot felul de prostii care-mi fac cu ochiul prin supermarket-uri. Nu Oreo, nu cornuri 7 Days si nu Schweppes, desi Bitter Lemon era sucul meu preferat. In prezent consumam 80% mancaruri si dulciuri preparate in casa, iar daca se intampla sa cumparam ceva din oras, atunci lista de ingrediente a respectivului produs trebuie sa fie neaparat prietenoasa.
Si pentru ca el este foarte atent la detalii si-i place sa zaboveasca minute-n sir in fata raioanelor, scanand cu privirea in cautare de produse noi, zilele trecute a descuperit ciocolatelele Nona fabricate in Romania. Eu nu le-as fi observat in veci, pentru ca ambalajul nu este colorat si nici foarte frumos, insa surpriza vine citind lista cu ingrediente. Desi nu dai 2 bani pe ele la prima vedere, ciocolatelele Nona sunt absolut delicioase!
Acestea se gasesc in Kaufland si sunt disponibile in 2 versiuni: 1 – cu rom si cacao si rom, 2 – cu cocos (preferata mea). Costa doar 1 leu, se topesc in gura de bune ce-s si vestea buna este ca nu contin prostii. In afara de zahar n-am gasit nimic aiurea aici. Cea alba contine urmatoarele ingredinte: zahar, lapte praf integral, margarina, cocos si aroma de cocos. Ciocolata cu cacao: zahar, lapte praf integral, margarina, cacao si aroma de rom. Suna bine, nu-i asa?
Daca stii ciocolata „Batonul Copilariei”, gustul celei cu rom si cacao o sa ti se para foarte asemanator. Desi zaharul se regaseste in cantitatea cea mai mare, cred ca nu e chiar atat de rau daca-ti faci pofta la o anumita perioada de timp. Ciocolata Nona este fabricata in Timisoara, iar faptul ca producatorul n-a investit foarte mult in ambalaj si reclama, reprezinta rezultatul unui pret mic la raft. Personal, recunosc ca nu mi-ar fi sarit niciodata in ochi, insa voiam sa subliniez faptul ca de multe ori se intampla sa gasesti un produs bun, invelit intr-un amablaj care nu te atrage cu nimic pana sa-i citesti lista cu ingrediente.
Ma intreb, de ce la casele de marcat sunt promovate doar produse gen Snickers, Bounty, Twix si Milka? Rau este ca multi parinti chiar isi indoapa copiii de buna voie cu asa ceva, fara sa dea 2 bani pe ceea ce contin. Daca esti dispus/a sa platesti 1 leu pentru o ciocolata buna, dar nu foarte mare (are doar 40 de grame), o poti gasi in Kaufland. 🙂
Sa stii ca am remarcat ca multe produse sanatoase au ambalaje mai inspide 😀 Am tot zis ca fac o postare despre mancatul sanatos si cam ce aplic eu, dar mai dureaza pentru ca e ampla chestiunea. By the way, daca as povesti toate fazele de care am parte pentru ca am grija ce mananc, cred ca nu termin pana la anul. Sunt multe prejudecati in legatura cu mancatul sanatos si dietetic… Este foarte adevarat ca au fost alimentate de diversi care scriu articole, fac filmulete pe YouTube sau dau interviuri si care prezinta niste meniuri pe care nu le poate manca nicio persoana care vrea sa aiba parte de o hrana gustoasa.
Foarte adevarat ce spui, multe dintre produsele sanatoase nu au ambalaje atractive, ba chiar urate as putea spune eu…. Nu obisnuiesc sa ma uit la YouTube la ceea ce gatesc altii sau la recomandari de mancaruri sanatoase, dar mai vad postari pe bloguri. Nu pot sa spun ca urmez niste reguli stricte, dar asa cum am zis, incerc sa mananc cat mai multe chestii facute-n casa. 🙂
Este o miscare foarte inteligenta asta pentru ca tu stii (mai bine zis soacra :P) exact ce pui in mancare si poti alege cele mai bune ingrediente. Sa stii ca asta a fost unul din motivele pentru care am invatat sa gatesc.
Da da, ea e! 😀 Sa stii ca pe mine nici nu prea ma pasioneaza forte tare arta culinara, dar sunt constienta c-o sa vina si vremea in care o sa fiu nevoita sa invat sa fac si mancare…
Pai crezi ca eu m-am inghesuit initial? :))) Variantele erau: mananc toate mizeriile din oras (sau restaurant bun la bani multi) sau invat sa gatesc. Alegerea a fost simpla. A inceput sa ma atraga cu adevarat ideea de a gati, abia atunci cand l-am inteles ca un proces creativ si am devenit fascinata de a crea gusturi.
Si-ai ales cea mai buna varianta! 😀 Noi mancam rar in oras, iar atunci cand o facem este only for PIZZA!!! <3 <3 <3
„…Ma intreb, de ce la casele de marcat sunt promovate doar produse gen Snickers, Bounty, Twix si Milka?…”.
Iti dau eu raspunsul, pentru ca am lucrat in bransa: Se platesc bani grei pentru asezarea la raft, mai ales la casele de marcat. Daca maine, cei de la Nona, baga bani in treaba asta, apar si ei acolo.
E o chestie de pasarici la creier a majoritatii cumparatorilor, care, cand asteapta la coada, scaneaza in jur si pun in cos, din instinct, o ciocolatica, o gumita, un ou kinder, un prezervativ (unii isi mai aduc aminte: „aoleu tre sa f** azi””) na…
Hahaha :))
Lasand gluma la o parte, produsele astea au pret mic, sunt gustoase asa ca parintii prefera sa ia un baton de snickers si sa ii inchida gura la copil, decat sa focareasca doua ore in bucatarie, la o prajitura, dupa 8 ore de stat la servici plus treburi cu copilul.
Si ca sa fiu on topic, noi ne-am lasat de mancat prostii. Mai mancam, dar nu foarte mult (in general, in weekend mai scapam si noi ca vaca in porumb la un fast food, la un film cu nachos), pentru ca al meu s-a pricopsit cu boala de reflux la doar 29 de ani pentru ca: berbec capos. Ma rugam de el de ani de zile sa lase apa minerala (el nu punea gura pe apa plata, bea doar minerala), mancat prostii, mancat repede, pus imediat in pat, dupa masa.Si el, ca un capos ce era, se burzuluia la mine: „lasa-ma!! eu asa sunt invatat, nu pot sa imi schimb obiceiurile!! blablablablaba”. Si uite, 8 ani mai tarziu nu mai are voie sa bea acidulat deloc, nu are voie picant, usturoiat, chestii foarte dulci, samd. Pentru ca, a inceput sa aiba arsuri din alea nasoale. Asa, dintr-o data. L-a ranit la corason rau de tot, mai ales ca daca pune KFC in gura, are arsuri vreo 2-3 zile. Asadar, de buna voie nu le mai consuma. Ca se simte rau dupa aia.
I-a zis doctorul: ori reglezi dieta, ori te operez. Si, uite ca a putut sa se schimbe.
Cateva luni mai tarziu, el are 16 kg in minus, iar eu 3 kg, mancam mult mai putin in oras (iar daca mancam, comandam supe, ciorbe, chestii neprajite, etc), nu se mai strica mancarea in frigider, ba chiar am invatat sa combin resturile si sa fac mancare si din ele :).
Ne-a ajutat mult si aplicatia MyFitnessPal, dar si Pinterest, cu idei.
Oricum, ce a patit el, ne-a pus serios pe ganduri si ne-am schimbat mult perspectivele si relatia cu mancarea. Eu stiam sa gatesc si gateam foarte bine. Dar faceam numai bunatati. Acum, nevoia m-a invatat sa fac bunatati sanatoase. Si cel mai important, am invatat ca nu crapam de foame daca nu mancam 3 feluri la o masa, sau daca mancam doar o salata cu pui seara, fara alte garnituri.
Stiu ca e vorba de o investie mare in reclama, dar ziceam asa…de ce oare lumea asta cumpara toate prostiile, care nu-s deloc mai ieftine?
Si sotul meu a avut fix aceeasi problema ca si al tau si tot regimul si stilul de viata sanatos l-au salvat. Era fan Coca Cola, dulciuri la greu plus alte prostii. 😀 Acum…nici sa-l pisti cu ceara si tot nu pune gura pe sucurile din comert. :)) E foarte bine ca a avut ambitia asta, pentru ca m-a tras si pe mine dupa el, iar acum chiar pot sa spun ca mancam extrem de rar prostioare ciudate.
Eram mare amatoare de KFC, dar cred ca au trecut vreo 3 ani de cand n-am mai pus gura pe nici o aripioara. 😀
Referitor la titlu… cumparam brand, eticheta, reclama. Chiar si ciocolățica aceea o cumpărăm că e „brand de casă”. Mai e ceva… de casă, totuși?! 🙂
Am cumparat-o tocmai pentru ingredientele sale…nu pentru ca e brand de casa sau brand romanesc.
Stiu ciocolata și îmi place și mie. Doar că…pe lista de ingrediente e unul care ma face sa nu o (mai) cumpăr : margarina! După mine, e mult mai periculoasa decât zaharul…
Avand in vedere ca intreaga cantitate nu depaseste 40 de grame si ca eu o consum doar atunci cand mi-e pofta de ceva dulce, adica destul de rar, nu cred ca reprezinta neaparat o problema. Si de-ar fi margarina o problema…mancam gaini pline cu hormoni si plus alte tampenii pe care suntem in mare parte nevoiti sa le consumam, si ne facem probleme pentru un gram de margarina? 😀
si, ca si cum nu ar fi de ajuns ca nu au ambalaj la fel de atragator ca alte produse de acelasi tip, mai sunt puse si pe ultimul raft de jos, ca nu le vada decat clientii care se apleaca sa isi lege sireturile.
Exact! Pai daca producatorii locali n-au un buget foarte mare pentru marketing? 🙁
vreau in primul rand sa te felicit pt atentia cu care ai citit ingredientele. Daca am face mai des si mai multi asa, multa lume ar fi mult mai sanatoasa!! Stiu ca ia timp, dar cum majoritatea produselor le re-cumparam, un fel de fidelizare, zic ca un citit o data e suficient.
Si nu uita, firmele mari dau bani pe marketing dar nu dau bani pe calitate. Eu consider ca un produs bun se vinde de la sine, sotul (studii si experienta in marketing) are alta parere 😀 😀
Sa stii ca fac asta de cativa ani, de cand am renuntat sa mancam prostii din comert. Asa cum am spus, sunt rare momentele in care cumparam dulciuri sau alte produse alimentare din supermarket’uri, dar chiar si atunci, nu o facem fara a citi lista de ingrediente inainte.
Mai nou, am inceput de cateva saptamani sa cumparam lapte, oua si carne de la niste rude de la tara, care cresc in gospodarie animale. Implica niste costuri mai mari, pentru ca facem drum saptamanal, dar suntem multumiti ca avem posibilitatea de-a ne bucura dupa mult timp, de alimente care chiar au gust. 🙂
Ce ma bucur ca ati gasit de la cine cumpara de la tara! Si chiar daca drumul va costa, profitati si de iesire (dupa o iarna lunga…eu caut orice sa ies din casa). Stii ca eu sustin ideea de a gasi vreo 2 producatori: in final si ei o duc bine si voi o duceti bine. Sa stii ca taranii vostri nu se vor imbogati din afacerea asta dar macar nu vor renunta la ceea ce fac, pt ca e munca multa si aprecieri putine.
Si noi avem fermierii nostri preferati, ii vizitam periodic (ianinte de pasti am fost la ei si aveau pui de gaina, ne-am jucat cu iezii de capra/mieii – fiica mea e cam fricoasa 😀 dar eu am luat unu si in brate 😀 )
Da, am gasit. De Paste am cumparat chiar si miel de la ei. Ne-am abonat in fiecare saptamana la branza, lapte si oua. 😀
Felicitari pentru alegerea stilului de viata si pentru faptul ca cititi ingredientele de pe etichete. E important sa facem asta si ma suprinde ca de la al tau a pornit totul. De obicei barbatii mananca mai multe tampenii decat noi.
Referitor la titlu, din experienta iti spun ca un ambalaj poate vinde produsul 🙂
In cazul nostru e diferit. El e muult, dar muult mai atent decat mine la astfel de detalii. 😀
Stiu ca ambalajul vinde produsul, vad asta de fiecare data cand merg la cumparaturi si ma uit in cosurile oamenilor. E trist sa vad ca sunt multi total dezinteresati de ceea ce baga-n gura, atat ei, cat si copiii lor … 🙁
Nici eu nu ma uit la ambalaje…decit ca sa citesc ce contine produsul.
Si pentru mine margarina e cam…cu probleme,, dar n-as zice nu la o bucata 🙂 Mi-ai facut pofta sa-mi fac ciocolata de casa. Doar ca o sa se ia de mine sotul ca iar fac dulciuri.
Daca firma nu e un nume in domeniu, magazinul taxeaza producatorul prea tare ca sa poata fi si rentabil cind are loc bun pentru produse. Si astea de linga casa si din capat de raion sunt locurile cele mai scumpe.
O tableta de ciocolata la ceva timp, eu zic ca nu e chiar foc, chiar daca are zahar si margarina. 🙂 E delicioasa!
Sunt constienta ca brand’urile renumite investesc multi bani pentru asta, dar din pacate nu pun si pret pe calitatea produselor oferite. Partea cea mai grava este ca multi parinti se lasa pacaliti de copii, care la randul lor sunt pacaliti de ambalajele frumos colorate, si le fac poftele fara sa tina cont ca la varste atat de fragede nici n-ar trebui sa puna gura pe asemenea prostii…
Pai marile branduri avind bani , investesc mult si in marketing, numai bine sa „pacaleasca” lumea.
Fiica-mea cea mica imi povesteste nitel invidioasa ca prietena ei are un sertar doar cu dulciuri industriale acasa. Cind vine la noi in vizita i se pare ciudat ca noi n-avem bomboane in casa.
Pai fiica ta nu are bomboane dar are prajituri delicioase si sanatoase facute de mama ei. E norocoasa, chiar daca acum poate nu constientizeaza treaba asta. 🙂 O sa-ti multumeasca mai tarziu pentru ce-ai invatat-o!
Mi-am adus aminte ca fiica a fost intr-o tabara vara trecuta. Toti copiii au venit cu pungi de bomboane la ei, . dar ce m-a socat cel mai tare e ca multi parinti au trimis pachete copiilor, pachetele contineau cite 1 kg- doua de bomboane. Si bomboanele au fost puse in comun pentru „petrecerea” din ultima seara. Nu m-as fi gindit la asta, dar probabil ca aici e un obicei .
Asa multe bomboane? Oh my God! Nu mai bine mancam copiii aia niste chec facut in casa, niste prajiturale sau alte bunatati de genul asta? Si doar francezii isi permit sa manance mai bine…n-ai ce sa zici la capitolul finante in cazul lor. Plus ca in supermarket-urile din Franta am vazut o multime de sucuri 100% naturale din fructe…ahh, ce mi-e dor de Franta din punctul asta de vedere. :))
Bine punctat ! Chiar fain să atragem atenția către aceste produse românești care sunt mult mai sănătoase și au ingrediente mai atent alese . De mulți ani caut astfel de produse în magazine dar din păcate nu există o varietate mare , nu mai spun că extrem de greu găsesc dulciuri vegane ! Așa că m-am apucat să mi le fac singură , testând și găsind combinațiile care îmi plac . Am observat că în magazinele on-line se găsesc mult mai usor astfel de dulciuri sănătoase ! Cum iubesc nuca de cocos , sigur am să caut ciocolata aceasta la Kaufland ! Mulțumesc !
Asa este, sunt tot mai putine si mai greu de gasit. Ma bucur ca iti face cu ochiul, sper s-o gasesti usor! Daca iti place gustul de cocos, cu siguranta o sa adori ciocolata asta! 😀
a, si eu mai nou cumpar produse varsate. Adica fara ambalaj. Am niste magazine de unde iau cereale, grane, fasolici etc. dar si piata de unde ma duc cu pungile mele. Astfel ca nu reusesc sa mai umplu un sac de gunoi in o saptamana…
Fasole si soacra mea cumpara de la cineva care aduce de la tara. E mai mica si mai uratica decat cea de pe piata, dar e gustoasa si fierbe bine. 😀