Cum iti invingi frica de avion?

Desi si-a facut curaj sa zboare cu avionul atunci cand am fost in vacanta la Valencia, sotului meu ii este din nou teama, iar asta ne impiedica in momentul de fata sa mergem in vacanta intr-o tara mai indepartata, asa cum ne dorim. Nu stiu cum a reusit in februarie sa-si faca putin curaj si acum nu mai poate. Nu vreau sa pun presiune pe el, oricat de mult imi doresc sa plecam in vacanta, pentru ca nu functioneaza. Daca la dus zborul a fost ok zborul spre Valencia si n-am avut prea multe turbulente, la intoarcere, 2 ore din cele 3 cat a durat calatoria cu avionul, au fost pline de „zgaltaieli”, probabil de aici rezultand si aceasta teama.

Nu pot sa spun ca mie nu mi-a fost deloc frica, dar ideea este ca reuseam sa ma controlez si sa nu intru in panica atat de tare. Aveam pregatite pentru el pastile homeopate, Cocculine, recomandate persoanelor care au rau de transport, dar nu mi-a dat prin cap sa cumpar mai multe pentru a avea si la intoarcere. Farmacista mi-a recomandat sa inceapa sa le ia cu o zi inainte de-a calatori, 2 odata, iar in ziua zborului cam de 3 ori cate 2 pastile, pentru a putea astfel sa-si faca efectul. Nu stiu daca intr-adevar a contat faptul ca le-a luat la dus si datorita lor nu i-a mai fost frica, insa cert este ca la intoarcere n-a mai avut pastile si au fost si tubluente multe si lungi.

Bine, lui ii este teama cam de orice mijloc de transport care nu este terestru. 😀 Nu pe apa si nici la inaltime nu se simte confortabil, nici macar cu telecabina n-a vrut sa urce la munte. Si daca cu vaporul nu intentionez sa calatoresc, cu avionul da, iar teama lui in momentul de fata reprezinta o problema care ne impiedica sa mergem in vacante. Nu prea mai luam in calcul ideea de-a merge cu masina pe distante lungi, pentru ca am fost anul trecut in Franta si Italia, dar n-a fost un drum foarte scurt si nici foarte ieftin, poate o sa scriu pe viitor un articol pe tema asta.

Asa ca, help me, please! Voi cum reusiti sa va invingeti teama de-a zbura cu avionul?

16 Comments

  • Si eu ma confrunt cu aceeasi problema. Stau legata de Romania, ca ii este lui frica de avion.
    Nici eu n-am zburat niciodata, dar nu mi-e frica. Mi-e frica de barci, apa, vapoare, in schimb.

    Asadar, astept si eu comentarii :))) Intre timp, o sa mergem in Grecia cu masina… pff.

    • Luasem si noi in calcul varianta de-a merge in Grecia cu masina, pentru ca n-am fost niciodata, dar cand am vazut peste tot imagini si povestiri cu ce fac romanii necivilizati pe acolo, am renuntat la idee. Plus ca m-am uitat si pe Google Maps prin Thassos si nu mi-a placut, e aceeasi tiganeala ca la noi. Doar plajele sunt frumoase in Grecia, in rest, statiunile sunt la fel de saracacioase si neingrijire ca in Romania. Prefer de 1000 de ori Croatia daca ar fi sa aleg totusi sa merg cu masina…

  • Sunt stagii pentru fobici de avion, de exemplu. Airfrance face, se pare ca dau rezultate excelente.
    Oare o terapie comportamentala nu i-ar face bine, a incercat la psiholog?
    La sfaturi sunt buna, dar eu asa fobie de avion am, incit mi-ar fi frica chiar si să fac un stagiu. Nu neapărat ca avionul ar cadea, ci 90% din frica e claustrofobia. Ma ingrozesc chiar si cind vad in film imagini din interiorul avioanelor. Insa am ajuns de cîţiva ani sa ma urc fara frica in teleferic. Nu m-as duce in Anglia prin Tunel, dar cred ca as avea curajul cu ferryul, chiar daca mi-ar fi frica.
    O prietena zice ca ajuta sa bei un coniac la decolare 🙂

    • La psiholog n-a ajuns, a zis sa ca incearca singur sa-si invinga teama, citind despre avioane si documentandu-se. Nu cred c-ar functiona treaba cu bautura, el nu consuma alcool niciodata si la cate emorii are, oricum nu si-ar face efectul bautura, probabil la aterizare s-ar da jos ametit. :))

  • Eu incerc sa-mi stapanesc cumva emotiile. Am o teama uriasa de avion, dar am gasit si un leac impotriva ei. Remediul meu este…mancarea. In acele momente in care iau masa uit de tot. Ma relaxez, am o preocupare, uit unde ma aflu si ma simt mai in siguranta. Nu stiu cum sa explic altfel schimbarea de atitudine. 🙂 😀
    Dar in rest prefer sa calatoresc cu orice altceva mai putin cu avionul. Trenul imi pare cel mai safe.

    • Cred ca in cazul lui ar functiona pana in momentul in care ar simti ca se zgaltaie avionul din toate incheieturile. Drept dovada, cand am fost in Spania, si-a umplut telefonul cu filme si muzica (adora muzica si nu concepe sa traiasca fara ea), insa atunci cand au inceput tubulentele, nici macar melodiile preferate nu l-au mai putut linisti, pur si simplu nu mai avea chef sa asculte nimic…statea cu inima la gura si astepta sa se termine zgaltaiala. 😀

      Ar fi fost misto sa avem si noi trenuri de mare viteza pentru a putea calatori in afara. Dar ce sa faci cu CFR? In Romania trenul e o gluma proasta.

  • Uite eu nu am avut niciodată problema asta, dar am pățit o dată să zbor singură È™i să fie un zbor pliiiiiiiiiin de turbulenÈ›e, dar nu m-am panicat, doar m-am culcat ca să nu le mai bag de seamă È™i ce să mai zic de al meu, care cam o dată pe săptămână zboară România-Spania È™i deja e plictisit de avionae :)) . Cred că o variantă ar fi È™i ajutorul unui psiholog pentru a elimina această fobie, poate chiar mai utilă decât pastilele care își fac efectul pe moment.

    • Nu prea cred ca o sa reuseasca psihologul, eu cred ca trebuie sa vina din interiorul lui, sa se convinga singur ca este safe sa zbori si ca n-o sa patesti nimic din cauza turbulentelor, pentru ca lui atunci ii este cel mai tare frica. Nu cred c-as putea sa ma pun sa dorm si avionul sa se zgaltaie, asa cum spui tu ca ai facut. 😀 Nu-s fricoasa ca el, dar nici curajoasa ca tine incat sa ma pun linistita sa dorm. :)) Oricum, e bine daca poti sa dormi atunci cand calatoresti, eu nu pot sa inchid un ochi, indiferent de ce mijloc de transport vorbim.

    • De obicei nu dorm nici eu, dar atunci zburam Napoli BucureÈ™ti cu escală câteva ore la Roma È™i efectiv eram leÈ™inată de oboseală, mai ales că noaptea dinainte nu dormisem, o petrecusem pe străzile oraÈ™ului pentru că efectiv m-am îndrăgostit de el, iar apoi am făcut bagajul È™i am plecat direct la aeroport È™i fiind singură mă È™i plictiseam teribil

  • poate ajuta faptul ca… dintre toate… calatoriile cu avionul sunt cele mai sigure. sunt incomparabil mai multe acidente cu masina… si cu trenul… chiar si cu vaporul… si nu mai zic nimic de mersul pe jos…
    avionul ramane cel mai sigur sistem.
    eu ador sa zbor… si am zburat de multe ori… cred ca in total de vore 40 de ori dus intosr deci dublu la 40 insemna de multe ori…
    si abia astept luna septembrie ca zbor iarasi…
    nu imi place sa schimb avionul… nu imi place statul la rand la controlul de securitate… dar… nu am ce face…
    vacanta frumoasa… oriunde ar fi sa fie…

    • Multumesc frumos! Asa este, cu avionul sunt mult mai sigure calatoriile, constientizeaza si el asta, insa se teme in continuare. E placut sa zbori, imi place si mie, dar trebuie sa recunosc faptul ca turbulentele nu-s deloc placute si ca ma sperie, mai ales atunci cand tin mult.

  • eu le-am luat cerebral sa inteleg ce se intampla in obiectul ala si apoi in mintea mea. De ex. eu am rau de miscare (si de asta imi e rau in masina dar si in lifturile exterioare) asa ca gasii mici solutii (carpeli; nu rezolva raul meu).
    La avioane incercai sa inteleg cum functioneaza, sa vad rata de incidente aviatice, rata de supravietuire, etc. Da, m-am uitat la video-uri cu crash-uri aviatice (de ex. ala din anii 77 din Tenerife – amuzant dar chiar inainte sa aterizez acolo l-am vazut). Sunt cele mai sigure mijloace de transport si cele mai multe greseli sunt umane sau de pilotaj pe care tehnologia le-au rezolvat. E drept ca nici nu am avut frica de avion.
    Am frica de apa. Nu stiu sa inot si nici nu suport sa simt apa pe fata/umeri (ma spal repede si gata dar sa stau in piscina….bleah)

    • Nu pot sa-l conving sub nici o forma…pana in momentul de fata tot n-am stabilit nimic. M-am resmenat, ca sa zic asa, saptamana viitoare plecam intr-un concediu prin tara. Daca o sa-si faca curaj, probabil vom merge in afara tarii mai spre toamna. Sunt putin dezamagita, dar n-am ce sa fac…