Se fac aproape 2 ani de cand scriu pe HappyAmy.ro. Sunt bucuroasa de fiecare data cand reusesc sa public cate un nou articol, mai ales atunci cand acesta este foarte lung si detaliat, asa cum au fost cele din categoria „Jurnal de Vacanta„. Am cunoscut persoane noi, am schimbat pareri si am legat prietenii virtuale. Cu bune, cu rele, cu usoare si cu grele, am invatat foarte multe despre ce presupune sa ai un blog de care sa te ocupi in mod activ. Nu scriu zilnic, dar atunci cand am ceva de spus, o fac de placere si nu doar pentru ca trebuie sa gasesc un subiect. Iata ce am invatat:
ca esti dispus sa investesti daca te pasioneaza cu adevarat ceea ce faci, fara a astepta nimic in schimb;
ca e o activitate care cere foarte mult timp daca vrei sa scrii zilnic;
ca e important sa fii prezent, sa scrii in mod regulat, sa stabilesti o frecventa a postarilor;
ca uneori un articol spontan, dar incarcat de emotie, poate avea un succes mai mare decat unul la care lucrezi mult si iti solicita si timpul si energia;
ca daca scopul tau e doar sa aduni like-uri, mai bine iti gasesti alta ocupatie decat sa scrii, pentru ca numarul fanilor de pe pagina de Facebook e doar un numar; important este sa creezi o cumunitate, dornica sa interactioneze ori de cate ori publici un articol nou;
ca daca te astepti la succes si colaborari venite peste noapte, s-ar putea sa fii dezamagit;
ca cititorii sunt curiosi sa afle mai multe detalii legate de viata ta privata, eventual sa vada poze cu tine;
ca este foarte important sa faci continutul cat mai usor si placut de parcurs, iar blogul sa aiba un aspect placut;
ca este placut sa primesti comentarii si sa vezi ca ti se apreciaza munca atunci cand vii cu un articol foarte bine documentat;
ca n-o sa scriu niciodata advertoriale pe 2 lei si nici pe subiecte care n-au legatura cu blogul meu;
ca oamenilor le plac concursurile;
ca nu trebuie sa le ceri nimic cititorilor – aici ma refer sa-ti dea like sau sa-ti distribuie articolele, pentru ca ei o fac doar daca vor, fara a fi necesar sa le ceri tu asta.
Poate o sa vi se para putin ciudatel faptul c-am mentionat toate aceste lucruri, insa am considerat ca trebuie sa-mi astern gandurile aici, pentru ca blogul este pentru mine ca un jurnal imi care imi notez cam tot ce-mi trece prin cap. Si da, blogul presupune munca, pasiune pentru scris, timp si chiar bani investiti in aspect. Insist pe aspect, pentru ca imi plac blogurile curate si usor de parcurs.
Multi ani inainte la scris, Amy! Sunt de acord cu faptul ca un articol spontan iti poate aduce mai multi cititori decat unul la care stai zile la rand sa scrii. Been there, done that. Sunt de acord cu toate, de altfel. Ma bucur tare mult ca nu vad advertoriale la tine care nu au nicio treaba cu ceea ce scrii, asta ma face sa si revin aici. Tu stii ca eu te citesc intotdeauna.. doar cu comentariile e mai greu, mi-e destul de lene sa tastez de pe telefon dar e ok, I am here, reading you 😀
Stiu, te simt aproape Ade si-ti multumesc! Esti una dintre persoanele pe care ma bucur mult ca le-am cunoscut prin intermediul blogului.
Te pup! :*
Probabil cel mai mult feedback au articolele de vacanta. Toti vrem sa calatorim si sa punem poze. Eh, dar cand faci prea multe nu prea ai timp de… editat poze 🙂
Oricum, eu nu ma vad fara a scrie pe blog. Am invatat de la altii ca este ok sa scrii macar o data pe zi, sa fie un exercitiu cu tine.
Sigur, inseamna ca nu poti oferi mereu calitate. E imposibil sa fie ceva extrem de ok zi de zi, dar… te obliga la un program. 🙂
Dar nu prea inteleg de ce le editezi. Eu cum le scot din aparat, exact asa le pun. 🙂 Vorbim totusi despre un aparat misto, asa cum probabil ai si tu, nu despre telefon, asa ca nu prea vad de ce ti-ai mai pierde timpul cu editatul pozelor pentru blog.
Pentru că e una dintre puținele lucruri în care mi se permite să testez câte ceva și să greșesc un pic fără să țipe în stânga și în dreapta.
Trebuie să treci un pic prin ele, să fixezi un centru de interes, dacă ți se pare că l-ai luat prost atunci. Vreau să avansez și pe zona asta un pic, nu doar să le scot din aparat și gata… totul e perfect.
De exemplu, pentru montajul ăsta am muncit aproape o zi pentru că am încercat niște tehnici noi pentru colorizare. Evident, am multe lacune, dar dacă nu aș vrea să progresez… probabil că le-aș arunca direct pe blog.
Ah, apropo de Bulgaria, pentru că n-a fost lumină deloc și nu ar fi ieșit absolut nimic din poze a trebuit să lucrez cu trepied+expunere diferită pentru că mă prinsese deja noaptea.
A fost ceva de muncă să fac din 3 poze 1 ca apoi să le editez pe fiecare în parte. Mai erau câteva, dar n-au ieșit tocmai din cauza că s-a făcut beznă ::)
Am vazut clipul si intr-adevar e foarte misto. Se vede c-ai muncit la el, dar ca te si pricepi in acelasi timp. 🙂
Mai am multe de rezolvat. Dar când mă vor ajuta sculele… Nu prea sunt la nivel de 2017 🙁
Dar ce camera foto/video folosesti?
Amy, te „spionez” de ceva vreme si imi place blogul tau. Chiar daca nu editezi pozele, e preferabil sa le micsorezi ca sa se incarce repede pagina. Eu dau resize la 30% din dimensiunea initiala, ia ceva timp dar e de folos mai ales pentru cei care te citesc de pe tel sau au o conexiune mai lenta.
Buna! Multumesc pentru aprecieri si pentru ca ti-ai facut curaj sa-mi lasi si primul comentariu! 😀 Sa stii ca sunt micsorate pozele, folosesc un program care le compreseaza…la mine nu se incarca greu, plus ca nimeni nu mi s-a plans de asta pana acum!
Oricum, iti multumesc pentru recomandare! O zi frumoasa!
Nici la mine nu se incarca greu blogul tau, merge brici.
Ahh…atunci e perfect! Ma speriasem putin, am zis ca se incarca greu si ca nu reusesti sa vizualizezi imaginile in timp util. 😀
hai la mai mare 🙂
si la cat mai multe vacante, sa ai motive de scris 😉
Multumesc frumos!
La multi ani!
Nu ma compar cu tine la capitolul asta pentru ca am destule advertoriale pe blog, dar consider ca am facut un pas inainte in ultimul an si am invatat sa refuz acele produse sau site-uri care nu corespund principiilor mele. De exemplu, mi-am promis mie că nu voi mai recomanda vreodată o lenjerie de pat care nu e 100% bumbac.
Multumesc, Cris!
Nu este o problema ca ai adevrtoriale! Daca blogul reprezinta sursa ta de venit, iar tu traiesti din asta, eu nu pot sa arat cu degetul spre tine!
Aniversare fericita!
Eu sunt printre „bobocii” de pe blog, abia te-am descoperit de foarte putina vreme, dar ma mandresc cu faptul ca nu ti-am ratat niciun articol de atunci.
Imi place cum scrii, ca expui subiecte la care imi pot da si eu cu umila mea parere si pot impartasi impresii.
Observ ca bookmark-ul meu ramane constant, de cate ori descoper un blogger nou, altul dispare din lista, pentru ca nu se mai potriveste cu ceea ce caut eu (sunt satula de anumite blog-uri care s-au transoformat in review-uri la orice produs si advertoriale, de nu mai gasesc nimic altceva in afara de astea doua, incat nu mai pot sa cred ce imi recomanda acea persoana si nu imi mai face placere sa ii citesc articolele). Ca sa nu mai mentionez anumite dudui care s-au umplut de basini si daca indraznesti sa nu fi de acord cu ele, sau ai tupeu sa le spui ca se vede de la o posta ca e reclama proasta, ceea ce fac ele, ori iti sterg comentariul, ori iti raspund foarte urat, gen „nu iti convine, nu ma mai citi”.
De pe bloguri imi iau informatia necesara, cand vine vorba in a imi achizitiona ceva, doar ca am invatat sa miros care e advertorial pe bune si care e scris doar pentru bani.
Un blogger trebuie sa aiba si el din ce sa traiasca, ca sa isi poata continua activitatea, e normal sa faci un ban din asta, dar daca ridica in slavi un produs in care nici el nu crede, doar de dragul banilor, atunci sa fie sanatos…
Imi plac blogurile care acopera o arie mai mare de subiecte (fashion, moda, lectura, foto, vacante, chestii din viata de zi cu zi, tips and tricks, recomandari). Tu te incadrezi perfect.
Evident si mie imi place sa mai aflu una alta despre persoana din spatele tastaturii, ca orice fan care isi gaseste momentul de relaxare, citindu-i postarile. Sa stie mai mult despre omul care gaseste atata inspiratie, incat sa scrie ceva care sa imi atraga atentia, un necunoscut oarecare, de pe net. Dar niciodata nu am sa cer sa stiu mult prea multe. Mi-ar fi jena sa fac asta, chiar si gandul de a vrea sa stiu mai multe, ma jeneaza. Imi place sa descopar ceea ce vrea scriitorul sa dezvaluie despre el. Si atat.
La muuuulti ani de blog iti doresc! Si sa ne vedem aici anual, aniversare dupa aniversare, cu o retrospectiva frumoasa si cu si mai multi cititori!
Multumesc din suflet, Georgi! De-ai avea idee cat de tare ma bucura cuvintele tale! Nu conteaza ca m-ai descoperit tarziu, conteaza ca esti aici si ca-ti faci simtita prezenta de fiecare data! 😀 La fel ca si tine, eu urmaresc aceleasi lucruri atunci cand citesc un blog si pot sa spun ca imi dau seama acolo unde-i reclama platita sau unde reclama e pe buna pentru ca respectivul produs chiar merita.
Sa stii ca si eu sunt curioasa sa te vad, pe majoritatea fetelor le stiu, doar tu, Elena si O Femeie ati ramas „no face detected”. :))
Multi ani plini de succes! :* Ador ce faci!
Multumesc frumos, Delia, esti tare draguta! Te pup!
La cit mai mult ani de scris! Si eu te-am descoperit relativ curind, dar te citesc de atunci si te admir pentru felul in care gindesti!
M-ai facut sa rid cu „no face detected” 🙂 Poate intr-o zi o sa-mi pun poza dar pentru moment nu. Nici nu stiu de ce, ca din povestile mele cine ma cunoaste sigur ma dibuie.
Multumesc tare mult, Elena! Si pentru mine e o adevarata placere sa comunicam virtual, iar de pe blogul tau aflu o multime de informatii utile. Mi-esti draga si astept sa te vad intr-o buna zi. 🙂
Imi plac mult articolele de genul, as scrie si eu unul daca m-as simti suficient de inspirat. La general vorbind, mi se par printre cele mai sincere evere plus ca de ce sa mint, mai „fur” si eu cate o idee de la cate cineva mai experimentat ca mine.
Punctul 4 (ca si celelalte de altfel), l-am trait pe pielea mea. Intr-o zi de concediu, am scris in maxim 20 de minute un articol despre carti ce a prins mult mai bine si mai repede ca altele lucrate mai mult si cu care credeam ca o sa „sparg piata”.
Deci da, mereu articolele entuziaste (in mod real), articolele ce reusesc sa surprinda emotia reala si naturala vor avea mereu mult mai mult succes. Oamenii simt vibe-ul transmis de cuvinte.
P.S Mult succes in continuare, n-am intrat pana azi pe aici, dar imi place ce vad. 😉
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si ma bucur ca-ti place blogul meu. 🙂 Incerc tot timpul sa gasesc subiecte inspirate, desi recunosc faptul ca nu mereu reusesc. Dar macar sunt articole sincere, cu opinii personale si cu review-uri reale atunci cand vine vorba de-un produs anume.
Bravo Amy, la cât mai mulţi ani, te felicit:). Abia acum îmi dau şi eu seama cum e treaba cu blogul, eu înca nu am ajuns nici măcar la jumătate, adică un an, deci sunt un boboc să spun aşa:)) dar fac tot posibilul sa mă ţin de treabă. 😀
Multumesc frumos! La cat mai multa inspiratie s-avem atunci!:D
Cum? Nu se fac bani din blog asa peste noapte? Ce dezamagire 😐
Haha, you are funny! 😀