Desi implinesc doar 28 de ani in decembrie, imi vin frecvent in minte anumite idei legate de batranete. Daca mi-e frica de ceva anume, acel „ceva” este cu siguranta singuratatea la batranete. Mi-as dori ca oamenii sa fie nemuritori si sa traiasca vesnic inconjurati de cei pe care ii iubesc. In cazul in care m-as intalni vreodata cu Pestisorul de Aur, eu asta i-as cere: sa ne faca nemuritori! Mi-ar placea sa imbatranesc frumos si sa-i am tot timpul alaturi de mine pe cei dragi.
Nu sunt genul de persoana care ar putea trai singura si nici nu imi imaginez cum ar fi viata mea fara sotul meu. Si pentru ca nu de putine ori imi pun intrebarea „Oare unde o sa fiu peste multi ani?”, careia nu i-am gasit inca un raspuns, am ajuns sa ma gandesc la cateva chestii importante.
Deci, la batranete…
… nu as vrea sa fiu artagoasa sau morocanoasa.
… nu as vrea sa locuiesc tot in Romania.
… nu as vrea sa raman singura, vreau sa am langa mine oameni de varsta mea.
… nu vreau sa fiu dependenta de medicamente pentru a putea trai.
… nu vreau sa ajung imobilizata la pat.
… as vrea sa fiu lucida, sa ma descurc in totalitate fara ajutor.
… as vrea sa ma bucur de viata la fel cum o fac acum.
… as vrea sa am copii si nepoti care sa vina sa ma viziteze.
… as vrea sa fiu cocheta si ingrijita, sa ies din casa aranjata.
… as vrea sa imi permit financiar sa calatoresc, sa vizitez locuri noi.
… as vrea sa ma plimb la brat alaturi de sotul meu.
… as vrea sa ma uit in urma si sa nu regret nimic din ce-am facut.
… as vrea sa traiesc linistita, nu ma visez neaparat imbatranind pe o insula cu un pahar de rose in mana alaturi de sotul meu (desi nu suna rau), dar nici nu vreau sa iau paine pe caiet de la magazinul din colt.
Voi v-ati gandit vreodata la chestii de genul asta? Ce v-ar placea si ce nu?
Sursa foto: Pinterest
Ce frumos ca iti planuiesti pensia! Si eu o fac, dar am inceput muult mai tarziu decat tine, desi sunt mai „babette” (fac 40 acusica) :).
Fata de tine eu ma pregatesc financiar si amuzant sau nu uite ca imi doresc sa fiu in romania. De ceva ani am inteles ca oamenii isi traiesc batranetile cum isi traiesc si tineretile: asa ca daca vrei toate astea, atunci fa-le de acum.
Las’ ca nici tu nu esti batrana! Financiar nu am inceput inca sa ma pregatesc pentru asta, astept sa ne asezam la „casa noastra” si abia apoi. Momentan imi doresc sa fim sanatosi sa ne plimbam, mult si peste tot daca se poate. 😀
Oh, da, dar pe mine ma macina altceva: sa prind batranetea. La ce nenorociri se intampla…Daca o prind, la fel ca tine nu vreau sa fiu singura, vreau sa am o casa cu o curte cocheta, multi nepoti si sa mor alaturi de Aratosul, tinandu-ne de mana, la 109 ani.Hai 108 dar mai jos nu negociez :))
Dar tu nici nici nu-ti doresti sa traiesti multi ani, nu, deloc! :))
Nu m-am gândit serios la treaba asta, dar acum câteva zile chiar ziceam că vreau să fiu o băbuță cochetă, îmbrăcată în culori pastelate (nu din cap până-n picioare, evident, dar câte un ton de culoare nu strică) 😀
Ah, și m-am mai gândit că nu vreau părul scurt și permanent =)))
Ahh…parul permanent nici mie nu imi place! 😀 Chiar, de ce-or fi babutele astea de pe la noi adeptele permanentului?
Da da, sa stii ca si eu vreau la fel. Sa ma aranjez, sa-mi placa sa-mi cumpar haine, practic, sa am grija de mine si sa nu ies din casa cu niciun batic pus pe cap! 😀
Babutzele pierd par, au zone de chelie. Permanentul da volum si acopera pe ici colo, in zonele necesare.
O femeie, te contrazic, mamaia mea nu e deloc cheala si totusi isi face parul „sarmalute”. 😀 De ce? Pentru ca nu ii place sa-i stea lipit de cap, cica. :))
Da, eu m-am gandit, ca nu-s departe de asta 🙂
In primul rind sa fiu sanatoasa la minte si la corp, fara medicamente. Sa ma intorc in Romania 🙂 dar sa pot sa calatoresc. Neaparat sa-l am pe sot, la fel de sanatos ca mine 🙂 Sa am o casa la tara unde sa stau peste vara. Sa vad de nepoti, dar numai daca am chef : sa-i scot la spectacole, la filme si in excursii, dar sa nu fiu bona lor.
Cum sa nu fii departe? Hai ma, ca batrane putem sa spunem ca suntem dupa ce depasim pragul de 65! 😀
da ai ceva ganduri indepartate la 28 de ani. eu fac 27 peste 2 saptamani, dar sincer, ma vad inca un copil si nu prea cred eu sa ajung foarte departe ca si varsta. nu ma intreba de ce, n-am ganduri macabre, dar cred ca suntem prea plini de boli, de stres, iar organismul nu mai face fata…
Multi inainte! Pai si eu in adancul sufletului sunt inca un copil, dar trebuie sa recunosc ca am momente in care ma gandesc „oare cum o sa fie peste N ani?”, „oare ce-o sa fac?”, „oare unde o sa locuiesc?”. Stiu ca exista sanse mari sa nu mai prinde varsta bunicilor, dar in acelasi timp, in adancul sufletului imi doresc asta, imi doresc sa ma bucur de viata cat mai multi ani, dar ce-i drept, cu cei dragi alaturi de mine. 🙂
Si eu ma gandesc uneori la batranete, as vrea sa nu fiu singura si bolnava. Dar imi trece repede, ma gandesc ca sunt inca tanara si trebuie sa ma bucur de prezent.
Asa este, suntem tinere si trebuie sa ne bucuram de prezent! Daca ne luam dupa spusele parintilor, cica avem toata viata inainte! 😀
Mai am un pic si ating pragul de 60 dar iti spun sincer ca nu simt ca as avea varsta din buletin. Cred mult in expresia „cum iti astreni asa dormi”, asa ca eu am inceput inca de pe acum sa imi aranjez treburile pentru momentul in care voi fi pensionara. Am o familie frumoasa, sotul este sanatos, nepotii ma viziteaza in fiecare saptamana, ce sa mai zic, cred ca sunt norocoasa. Aaa si nici pastile nu iau, decat vitaminte! 🙂
Multi ani inainte, sanatosi si cu bucurii! Chiar esti o persoana norocoasa, sanatatea si familia sunt cele mai de pret lucruri ale unui om. 🙂
Uhm! Sa nu ajungi sa votezi cu PSD-ul pentru 100 de lei la pensie?
Hah, ce pensie zici tu acolo? Pana ajung eu la pensie nu mai dau astia nimic, taie tot!