Nu imi place iarna, nu ma bucur cand aud la meteo ca se anunta zapada, dar luna decembrie este intr-adevar preferata mea dintre toate cele 3 luni de iarna. In afara de faptul ca ador sa impodobesc casa cu tot felul de decoratiuni, fiind fascinata de sclipici, globulete, instalatii si oamenii de zapada, imi place sa ascult colinde (dar nu romanesti), sa cumpar cadouri pentru cei dragi si de ce sa nu recunosc, sa primesc cadouri. In decembrie ne sarbatorim ziua de nastere atat eu, cat si sotul meu, prin urmare, avem destul de multe motive de bucurie. Si pentru ca se apropie cu pasi repezi, m-am gandit sa scriu pe blog cateva dintre dorintele pe care le-as avea. Bine, nu cred ca mai este cazul sa mentionez faptul ca imi doresc in primul rand sanatate pentru mine si tot cei dragi.
- mi-ar placea ca pana la sfarsitul anului sa mergem in vacanta la Barcelona (am gasit bilete ieftine de avion si ma tot tin de capul sotului pentru a-si face curaj sa-si invinga frica de zbor)
- as vrea sa ajung la un meci de fotbal al echipei mele de suflet, Real Madrid, preferabil pe Santiago Bernabeu
- mi-as dori sa merg la concert la Maluma (le-am ratat pe cele din octobrie din Italia si Spania din acelasi motiv pentru care n-am plecat nici pana acum la Barcelona cu avionul – frica de zbor a sotului)
- as vrea sa ajung macar o data-n viata in America, mai exact in Santa Monica – California
- mi-as dori ca in urmatorii ani sa ne putem cumpara casa si sa ne indeplinim visul de a ne muta in alta tara, preferabil Spania (ador clima, iubesc limba spaniola, imi place in Spania)
Stiu, nu sunt dorinte mici si nici nu se pot realiza de pe o zi pe alta, dar eu totusi spre ca incet incet, sa mi se indeplineasca toate. Sunt genul ala de persoana care pune foarte mult suflet in ceea ce-si doreste, si cred ca la un momente dat, dorintele mari devin realitate daca crezi cu adevarat in ele si „lucrezi” pentru a ti le indeplini. Voi ce dorinte mari aveti si ce faceti pentru a vi le indeplini?
Din toată inima iti doresc sa ti se indeplineasca toate!
Aww…ce draguta esti! Simt ca este sincera si din suflet urarea ta, asa ca iti multumesc fooooarte mult! :* Te pup, Iulia!
Eu sunt de parere ca atunci cand ne dorim ceva suficient de mult facem in asa fel incat sa se intample. Deci peste cativa ani sigur esti prin Spania :D, ca te stiu om hotarat. Eu sunt deja la a doua escapada de trai in strainatate si chiar imi place, e o liniste sufleteasca altfel decat putem avea parte in Romania. Asa simt eu, chiar daca multa lume spune ca sunt departe de „casa”. Eu acasa sunt oriunde sunt cu logodnicul meu.
In ceea ce priveste restul listei, la un concert Maluma as cam vrea si eu sa ajung ^_^.
Multumesc frumos! Nici pentru mine acasa nu inseamna un loc anume, daca este el cu mine, e tot ce-am nevoie. 🙂
Dupa cum te vad de inteleapta si hotarita, sigur ti se vor indeplini 🙂 !
Poate nu azi, nu maine, dar in timp.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Apreciez fiecare vorba buna si fiecare incurajare. :*
Dar unde e pe lista dorinta de a veni acasa cumnatul si cumnata ta preferati? 😀
Pai asta o trec la bifate, se indeplineste azi! 😀 Craciun in formula completa, ce poate fi mai frumos de atât???
La cât îmi place să călătoresc, cred că aș fi tare deznădăjduită dacă soțul ar avea frică de avion. Sper să treceți cu bine peste acest impas și să își învingă fricile, că Barcelona e superbă și merită fiecare secundă pe care o petreci acolo <3
Hmm…mereu i-a fost frica de avion, dar zborul de intoarcere de la Valencia a fost plin de turbulente (din 3 ore de zbor, 2 ore am fost zgaltaiti rau de tot) s-a speriat atat de tare incat nu poate sa-si mai faca momentan curaj. 😀
ce pot sa iti zic decat : SA FIE!!!
Tot ce e nevoie = de actiune 😀
Ca o remarca, daca va atrage spania, luati-va o luna de concediu (sau daca lucrati la distanta – go for it!! ) si inchiriati un aprt. acolo si traiti pentru o luna ca spaniolii. Surpriza pentru mine a fost sa vad ca e diferenta intre viata de turist si viata de locuitor.
Multumesc! 😀 Da, lucram de la distanta si tot la asta ne-am gandit, sa mergem pentru inceput intr-o perioada de acomodare, gen 3 luni. 🙂
La ce te referi cand spui diferente? Ce-ai sesizat?
Ma refer la faptul ca ritmul de zi cu zi al unui locuitor nu e acelasi cu ritmul turistului in localitate.
Sa dau exemple exacte:
-alegerea unui hotel e simpla, chiar de nu e perfect cum stam doar 1 sapt. inchidem ochii la zgomotul strazii noapte de noapte. De locuit si trait cu un asemena zgomot si mers la job nu mai e fain
-aerul si poluarea. Putini pot reactiona din prima ca le e ok sau nu. Si o zic ca o amica, s-a intors in Romania de nici 1 an, dar de 2 zile copila a facut prima criza astmatica (alergii avea de mai mult, semn ca s-a agravat alergia). Se va muta probabil in varf de munte… in mijlocul orasului nu e ok pt copila
-vremea. Canada vara e minunata, Canada in Albert la 1 noiembrie sunt – grade. La -10gr in vacanta la ski e ok pt toti, la – 30gr dezghetat masina si maturat trotuarul zilnic inainet de job nu mai e ok pt unii.
-birocratia. Nu romanii au inventat-o, e si la altii
-diversitatea populatiei. Am avut romani care s=au oripilat de ideea de a merge in autobuz cu negri
-regulile de convietuire. Reciclarea pentru unii e un vis, pt altii un chin.
– regulile municipalitatii. Un exemplu: am romani care considera ca sunt dusa cu pluta cand pun problema gunoaielor. Si ajunge unul din romanii astia in Luxemburg unde e socat cand primeste informatia: gunoiul ii e ridicat o data la 2 sapt. si ca si-l tine in garaj.
– regulile de zgomot, fumat etc.. Surpriza unui fumator e ca in cele 2 baruri turistice vizitate erau singurele baruri in tot orasul unde se fuma… petrecere dupa ora 22 adios etc.
-reguli de convietuire in cladire. Am nimerit o cladire unde scria clar la fisier: datorita zgomotelor deranjante, evitati dusurile si trasul apei la toaleta dupa 22.
-lipsa prietenilor. Personal cred ca e cea mai dureroasa problema.
Si as putea continua pana la dumnezau si inapoi ca ce mergea acceptat la dorohoi pe garla nu mai merge la Bucuresti pe Berceni si invers.
Hmmm…sunt de acord doar cu ultimul punct. Lipsa prietenilor. In rest, toate cele mentionate de tine nu cred ca tin de vreun loc anume, poluare este si in Bucuresti (Slava Domnului ca nu locuiesc in mizeria aia de oras), de birocratie te impiedici si in Romania, zgomot, etc. Mai rau ca aici nu poate fi decat in tarile foarte sarace, gen India. Dar daca am ajuns sa ne comparam cu India si Bangladesh…e grav!
eh, mai vorbim peste ani 🙂 . .
Sunt mai sceptica si prefer sa zic asta pentru ca am intalnit romani care s-au adaptat si descurcat bine si in Bucuresti, si in occident, si s-or descurca bine si in codru, si altii carora si tarile nordice li s-au parut prea complicat (regulile sunt reguli…) si au revenit in Bucuresti. Fiecare om e unic, fiecare loc e unic, cu bune si cu rele, de aceea recomand de incercat si vazut. Exista un loc pentru fiecare, e obligatia noastra in fatza vietii primite sa il cautam.
Ai vazut ce scrie la „despre mine”? 😀 „Locuiesc intr-un oras mic din Romania, dar nu sunt atasata de locul natal, asa ca as putea oricand sa ma reintegrez rapid in oricare alt colt al tarii sau al lumii.” Eu plec si nu ma mai intorc, sunt convinsa ca n-o sa-mi fie dor de nimic, doar de familie, in rest, absolut nimic!
of, asa am zis si eu. Am si schimbat cateva orase in tara. Si cand mamaia a cazut si nimeni nu era sa mearga la spital la ea…mi s-au taiat picioarele, am fost gata sa las si job si casa si tot pentru ca nimic nu compenseaza neputinta si durerea de a nu fi acolo…
Subscriu la ce zice o femeie: e altfel un loc vizitat ca turist si cand trebuie sa fii locuitor.
Mie mi se pare normal, si nu ma deranjeaza, dar cand iau autobuzul , e plin de negri in el
Pentru mine bariera de limba e foarte grea. Stiu limba, dar cind vad ca oamenii nu ma inteleg pentru ca nu pronunt cum trebuie, e deprimant. Nu-mi stiu exprima clar ideile. Acum 18 ani cand am venit aici si am vrut sa fac cursuri de limba, m-au refuzat peste tot, pentru ca , pentru ei, vorbeam prea bine. La inceput sunt tot felul de termeni uzuali pe care nu-i stii, desi vorbesti limba literara. Apoi mai sunt diferente culturale, francezii nu rid la aceleasi glume, n-avem aceleasi gusturi in materie de filme.
Lipsa prietenilor cum zice o femeie. Si inca la ea nu cred ca-i asa grav, ca o vad mai sociabila.
Lipsa familie, mai ales de Sarbatori. Esti o familie cu sotul si (eventual copiii). dar cand de Craciun te colinda familia si prietenii prin telefon, te apuca plinsul. Sarbatorile sunt cele mai grele pentru mine.
Pentru mine chiar si ingrijirile medicale sunt o poblema. da, sunt mai bune in general decit in Romania, da, sunt rambursate. Dar in caz de ceva nu stii daca un doctor e mai bun sau nu decit altul. Te duci la urgente cu simptome care tie ti se par grave. Cind ai petrecut mai bine de 12 ore pe holuri, ca sunt altii mai grav decit tine, te iei si pleci acasa. Am patit-o. Nici doctorul generalist nu te primeste in ziua in care vrei, ci cel mai repede a doua zi. Asa ca in caz de ceva, mergi la un cabinet particular care e de garda, dar habar n-ai cum e doctorul.
La inceput m-am lovit de multa birocratie. Acum o fi mai usor cu UE. dar petreceam cie o zi la prefectura, la cozi imense, intre persoane de alta culoare.
Gradinita: sa nu crezi ca e ca in Romania, cu camere de luat vederi , cu adaptare blinda cu copilul. Nu este nici o camera de filmare la scoala sau gradinita. Gradinitele private sunt extrem de rare si foarte scumpe. Scolile private cu lista de asteptare. La gradinita lasi copilul la usa si pleci. Urla copilul? Nu conteaza. Esti trimis acasa , il lasi urlind si plingi si tu de cum dai coltul, stai cu telefonul ca ti-au zis ca te suna daca e vreo problema. Nu te suna nimeni si cind iti iei copilul ti se spune ca a plins 2 minute si gata. Crezi ca poti sta in curte sa tragi cu ochiul pe geam? Nici vorba! Curtea scolii si a gradinitei sunt bine inchise, dupa ora de intrare nu mai intra nimeni, iar geamurile nu dau la strada.
M-am cam lungit. Ce voiam sa spun ca nu-s toate roz. A, mi-am mai amintit una. Pe vremuri am vrut sa plecam cu prieteni francezi la un hotel la mare. Ei au rezervat pentru ei, noi am dat telefon si ni s-a spus ca n-au camere libere. Au sunat ei din nou: erau camere. Si mi-am amintit si a doua legata de discriminare, ca in teorie suna frumos sa nu discriminezi. Pe cind faceam masterat aici, trebuia gasita o intreprindere pt stagiu. Eu si colegul cu nume turc am avut raspunsuri negative peste tot. Francezii cu nume frantuzesti au avut de unde alege. O colega a refuzat un stagiu, ca nu era destul de bine platita. Mi-a dat adresa sa sun , ca doar locul era liber. Te las pe tine sa ghicesti daca m-au luat. Deci trebuie sa te astepti si la astea. Tin minte ca mi-au zis profesorii mei atunci ca trebuie sa ma obisnuiesc sa „inghit serpi” (e o expresie franceza) si sa trec peste. Colegii care stateau in cartiere proaste isi schimbau adresa pe CV, ca slabe sanse sa te angajeze. In rest bune si frumoase, ca aici nu-i discriminare 🙂
Inteleg ce spui si inteleg si cum te simti. Franta mi s-a parut mereu o tara cu oameni reci, n-as lua niciodata in calcul varianta de-a ma muta acolo. Asa cum am spus, Spania ar fi prima pe lista dorintelor si cea mai potrivita pentru noi din toate punctele de vedere: ne place limba, e foarte usoara, ne place clima, oamenii sunt calzi (cat am stat la Valencia am interactionat cu spaniolii si ni s-au parut foarte calzi si primitori, apropiati de noi romanii). Nici eu si nici sotul n-avem o problema in a ne adapta rapid intr-un alt loc si nici nu plangem daca nu suntem alaturi de parinti de sarbatori. 😀
Musai sa adaug: mie frantza la tara mi s-a parut foarte ospitaliera. Dar am fost ca turista. Apoi am discutat cu oameni care au cumparat si s)au mutat intr-un sat din asta si… imaginea lor nu mai e la fel…
Cu sistemul medical fiecare zona e cu ritmul ei si au protocoalele lor. Cunosc romani in jur ce vin cu punga de antibiotice din romania si zic ca e medicul a’ dracului la bruxelles ca le-o zis ca e boala pe fond psihic si nu vrea sa le dea analgezice ce le iau la liber din ro da’ sunt interzise in belgique… eu am fost socata prima data cand doftorul a zis: 18 gr iarna in dormitor si fara supermarket si fara zahar da’ miscare dar am inteles mai colea ca doar aveam ani de zile informatiile astea si urechile mele nu erau pregatite sa auda si la fel am vecini carora le-am repetat toate astea in detaliu si a fiecare a gasit o scuza si un pretext… ..asa ca Eleno, io cred ca pot scoate romanul din romania dar romania din roman iese mai greu (as adauga si sclavia si vaicareala din roman….).
Si mai e ceva ce am vazut si in Olanda, si in tzarile nordice, si belgia si franta si spania etc. romanii cu super venit in romania au o problema mare de a accepta ca nu mai isi permit si bona si menajera si restaurante fancy si servicii scumpe (dupa gradi privata in Bucuresti am ajuns sa vad ca aici una privata FARA camere video si fara femeie de serviciu numai la baie costa 18 mii pe an si eu aveam oferta de job nici dublu sumei …)…. Diferenta de salarii nu mai e atat de mare incat sa imi permit toate astea, si statutul mi-o picat – ca la indieni :D. Unii fac depresie ca nici experienta din romania nu e la fel valorizata ( nici facultatile romanesti nu sunt toate chei ‘magice’ cum se crede in ro – multumim Ponta manca-ti-as coada, multumim din inima facultatii Spiru Haret). O fo nevoie de reconstuire valori si decis daca nu e mai bine raman in satul meu fruntash decat in Belgia codash. Sa mai zic ca economiile din romania (aveam echivalentul a catorva salarii) m-au ajutat fix pix …. 😀 😀 – depresiv, va zic pe pilea mea). Un alt soc a fost pretul locuintelor. Cand 30% din venit mi se duce pe asta si eu nu simt nicio plashere de a sustine chirie pe termen lung…si stransu avansului este un efort colosal( nuuu, nu am zis nimic de impozitarea de 12.5% a cumpararii unei locuinte, impozit care nu egzista la bucuresti acum 10 ani unde cu salariul mediu pe economie si chirie si domnisoara singurica am reusit sa achizitionez imobil… ) tot ce pot sa zic, zic inca o data: unii se descurca si in codru, altii nici de mana cu mama nu se descurca, viata e cum ne-o facem si cum vrem sa ne adaptam. Perfectiunea nu exista, fiecare tara e cu bune si cu rele :), fiecare viata e cu bune si cu rele, de noi depinde sa ne-o facem buna sau nebuna acum ca alta viata nu mai primim de la Dumnzeu si deja juma din viata mi s-a scurs, mi-au mai ramas inca 40 de ani de trarit.
(Eleno, sa ii vorbim de impozite? sa ii zicem ca pentru un pfa raman in mana cu 1/3 din incasari si trecui pe firma unde platesc taxa pe dividente 30% dupa ce dau impozit pe profit de 30%, sau ca angajatii in franta isi pun deoparte 1 salariu sa il dea inapoi la impozite? , sau ca in tarile nordice fiecare masina cumparata impune taxe la achizitie ce acopera pana la 50% din pretul masinii?, sau de olanda care ii gata sa taxeze fiecare intrare de bani in cont si musai de declarat si cadoul de la mama la fisa de impozit? – ok, aici in aceasta paranteza am fost acra si scos defectele ocshidentului fata in fata cu avantajele romaniei, sunt si altele bune dar alta data am rabdare sa le zic :D, deocamdata sunt la sfarsitul anului fiscal si nu stiu cum sa reduc din taxe :D)
Macar cu banii din impozite se face ceva. Romania ce a reusit sa faca cu banii colectati din taxe??
Plus ca in tarile dezvoltate nu vad de ce ai avea nevoie de masina. Olandezii sunt destepti,descurajeaza cumpararea masinilor, lucru care mie personal mi se pare bun in conditiile in care transportul in comun este foarte bine pus la punct.
M-am abtinut sa zic de impozite, ca sa n-o deprim 🙂
Primul lucru pe care m-a intrebat un coleg francez cind i-am zis ca am apartament in Ro, a fost cum imi permit , ca doar platesc taxa funciara. ca aici nu numai ca platesti pt locuinta principala, dar daca ai una secundara, platesti de te rupi.
Si eu acum sunt la transport in comun, dar azi ploua cu galeata si m-am uitat cu jind la colegii care venisera cu masina. Iar cind esti familie mare, e tare greu sa cari cumparaturile daca n-ai masina. Eu nu cumpar apa, cu toate astea mi-e tare greu, si merg cu carucior cu roti, de-ala la care prietena mea din Ro ii spune „de baba”.
Eu cred ca depinde foarte mult de ce-si doreste fiecare. Eu nu plec pentru partea financiara, ci pentru ca imi doresc sa traiesc intr-un mediu civilizat. Pot trai fara masina si ma pot adapta destul de usor oricarui mediu. Si da, sa stii ca sunt dispusa sa platesc taxe si impozite daca mi se ofera ceva in schimb, asa cum am spus, platesc si in Romania si nu mi se ofera nimic, absolut nimic!
Amy, francezii se pling ca din banii de impozite se intretin cei care n-au servicii si care traiesc din alocatii. Se pling de impozitele mari, care nu prea te incurajeaza sa lucrezi.
Vazusem ca romanii faceau circ cind a fost vorba sa platesti impozit in functie de situatia familiala: adica platesti cu atit mai putin cu cit ai copii mai multi. Aici asta e regula. Iar impozitul local e in functie de venituri
Si daca ai o marire de salariu, cum zice si o femeie, te gandesti sa pui bani deoparte pentru impozitele care te vor lovi la anul 🙂
Sa vez odata departe cum te apuca dorul de lucruri pe care uneori le detestai 🙂 Dar e drept ca suntem diferiti si fiecare simtim altfel lucrurile. Eu consider un avantaj si faptul ca avind sot roman avem amintiri comune si vorbim aceeasi limba.
Daca sunteti asa de hotariti, o sa reusiti! Succes!
Amy, legat de ce spunea o femeie ca sa stai o vreme inainte de a pleca de tot.. Fiul avea planuri mari ca sa se instaleze in Germania dupa ce termina studiile. Apoi a facut un stagiu (internship ii spun romanii) de 6 luni in Germania, care stagiu i-a taiat elanul de a mai vrea vreodata sa traiasca acolo,
Nu e cazul meu, daca o sa plec, stiu sigur ca n-o sa ma intorc. Atat eu, cat si sotul meu, nu ne regasim in Romania, pur si simplu nu ne dorim sa ramanem permenent aici. Nu vream sa plecam sa facem bani, ci ne dorim lucruri normale, mediu civilizat, mediu pe care in Ro nu-l gasim niciunde.
Amy, iti doresc sa iti indeplinesti visul. Si sotul meu si cu mine visam sa ne mutam la un moment dat intr-o zona mai calda, neaparat la Mediterana, luam in calcul Spania sau Grecia dar din considerente practic e se pare ca va fi Spania. Nu acum, peste cativa ani 🙂 . Evidente ca exista dezavantaje si acolo, dar puse in balanta cu cele de aici din cu preferintele noastre personale, plecarea iese castigatoare. E mai greu pentru ca noi nu mai suntem tocmai tineri, dar suntem adaptabili. Am stat doua saptamani in Spania luna trecuta, intr-o localitate exact de aceeasi marime cu a noastra, am locuit intr-un apartament de bloc nu la hotel, apartament pentru care prietenii nostri platesc chirie (la 4 camere) cat se cere la noi in localitate pentru 2 camere. Diversitatea etnica este foarte mare, foarte multi arabi, indieni, africani, sud-americani, dar si est-europeni si multi romani. Dar aspectul localitatii il intrece pe cel al Clujului (chiar daca e pueblo), au 5 parcuri, biblioteca, mai multe mici muzee, strazi aranjate, cochete, sculpturi si monumente in fiecare intersectie, (un spaniol de acolo care a vizitat Bucurestiul in vara aceasta se plangea de lipsa acestor aspecte in capitala). Oamenii calmi, nu agitati ca la noi, spaniolii din imobil ne salutau si ne intrebau ce facem, se opreau la discutii cu prietenii nostri de cate ori se intalneau, nu pastrau distanta fata de ei ca sunt emigranti. Calmul vietii de acolo ne tenteaza si pe noi, plus clima si apropierea marii.
Multumesc mult de tot! :* Si noi am fost in Spania in luna februarie, am stat 10 zile tot intr-un apartament inchiriat si ne-a placut mult. Ma regasesc in radurile scrise de tine mai sus, si noua ne place Spania tot din aceleasi motive: oameni prietenosi, clima blanda. Plus ca limba este usoara, iar Spania este cu adevarat o tara foooarte dar foooarte frumoasa. Nu m-as vedea locuind in alta parte. 😀
Chiar ieri vorbeam cu sotul meu sa ne mutam in Spania…pretul unei case este cam la jumatate fata de Bucuresti…insa casele lor sunt mari, spatioase, luminate…
Nu stiu, nu m-as vedea locuind in alta tara…mi-e greu sa ma gandesc sa plec sa muncesc in alta parte, sa am parte de un sistem de sanatate mult mai bun pus la punct..iar in Spania, exista asa ceva! Si multe altele!
Doar ca…parca ceva ma tine aici…
Pe mine nu ma tine nimic, Romania nu e tara in care imi doresc sa raman forever. Spania este atat de frumoasa si calda din toate punctele de vedere. Stiu ca preturile apartamentelor sunt destul de accesibile, iar suprafetele lor nu se compara cu ce gasesti la noi, in multe din cazuri. Sper sa imi indeplinesc visul asta intr-un viitor nu foarte indepartat. 😀
In Spania nu mai e loc, mai sunt si teroristi pe deasupra. Stai acolo ca stai bine… 😀
Dar de unde stii tu ca nu mai este loc? 😀