Îi spuneam unei cititoare, în articolul precedent, faptul că eu nu mă simt atașată deloc de România și că aș putea să plec oricând și să mă stabilesc în altă țară, fără să îmi fie dor de ceva anume. Da, de persoanele pe care le-aș lăsa aici, familie și prieteni, cu siguranță mi s-ar face dor la un moment dat. Prietenii îi pot număra pe degetele de la o singură mână. Dar de mâncare, locuri în care obișnuiesc să merg ori de limba română auzită pe fundal, vă spun sincer că nu mi-ar fi dor.
Nu îmi place mâncarea tradițională, nu salivez atunci când aud de cârnați de casă, telemea, sarmale și alte feluri de genul acesta, deci clar pentru mine nu ar fi o problemă. Dar există mulți români cărora li se face dor de casă și de ceea ce găsesc în România, și-i aud des spunând „păi da, știi că aici nu găsim carne de porc cu gust așa bun” sau „brânza de aici nu ne place pentru că nu este ca aia de la noi de acasă” sau „mi-e poftă de Savarinele alea pe care le mâncam în copilărie în România”.
Chiar eu am rude și cunoștințe gurmande, care îmi spun de fiecare dată când vin în țară, că mâncarea cea mai bună este în România. Și dulciurile cele mai bune. Și pălinca cea mai bună. Și multe altele. Dorina, știu că o să citești, despre tine (voi) este vorba. 😀 Dacă m-ați întreba pe mine, eu nu pot să le dau dreptate, pentru că nu simt lipsa acestor preparate și pot bine merci să trăiesc fără ele.
La noi în casă nu se mănâncă sarmale, iar în ultima vreme nu prea mai mâncăm multă carne. Mâncăm altfel de chestii. Spre exemplu, nouă ne place mult bucătăria asiatică și obișnuiesc să gătesc cel puțin o dată pe lună sushi și Pad Thai. Păi cum să spun vreodată că-i mai bun un cârnat de porc în loc de Maki roll cu somon?
Dar știu că nu toți suntem la fel și nici nu-i judec pe cei cărora li se face dor de mâncarea din România. Ține de preferințele fiecăruia. Magazinele românești care pot fi întâlnite prin țările din vest și nu numai, reprezintă o dovadă a faptului că românilor le plac preparatele din România și că simt nevoia de a le savura măcar din când în când.
Și dacă nu găsesc magazine cu produse tradiționale, atunci apelează la serviile de coletărie pentru expedierea pachetelor, cum ar fi și Eastlines, rugându-i astfel pe cei rămași acasă să le trimită diferite produse la care poftesc. I-am trimis și noi Weronikai, în Polonia, pufuleți Lotto, ciocolată Rom, ciocolată Fagaras și ciocolată Batonul Copilăriei. Da, ea e poloneza căreia îi plac dulciurile din România.
Noroc cu tehnologia modernă pentru că putem să comunicăm și să ne vedem mult mai ușor cu cei plecați în afara țării, dar și cu firmele de transport care se ocupă cu livrarea pachetelor peste tot în lume, pentru că putem să mâncăm ceea ce poftim, indiferent în ce colț al lumii ne aflăm. Mie, spre exemplu, mi-e poftă de Sangria și de chorizo! 😀
Eu am nostalgia unor mâncăruri românești, dar nu imi doresc sa le mananc aici (sunt bune doar la fața locului parca) si nu ma duc in magazine românești. Ca nici in Romania telemeaua buna nu-i de la magazin ca e de la piața iar cunoscătorii zic ca nici țuică adevarata nu găsești in magazine.
Pe de alta parte mancarurile asiatice mi se par bune o data, dar apoi o vreme nu-mi mai trebuie. Tot gusturile cu care am crescut imi plac. Detest chorizo 🙂 iar Sangria e legata de vacanta, de soare de turism. Sarmale imi fac eu de Crăciun. Papanasii fac. In Germania la Rewe am vazut pufuleti din România. Dar detest pufuletii.
In general gasesti, daca te uiti bine, echivalentul a tot felul de produse românești. Tin minte un magiun de prune din Italia, pireu de castane sau cârnați afumati de la măcelărie in Germania si tot asa…
In general in Romania mi se pare ca se mananca prost, prăjiturile in cofetării sunt de proasta calitate, iar mersul in magazine la facut cumparaturi alimentare mi se pare un fel de cursa unde cititul etichetelor e o chestie esențială. Calitatea in general e mai slaba decat prin alte locuri.
Celor care pleaca „in afara” le este dor, de obicei, de mancarurile alea facute in casa, nu de cele de prin supermarket. Dar cum nu poti pune mancare gatita in colet, desi au mai fost si cazuri de genul asta, unii isi mai alina dorul cu dulciuri si preparate facute la noi, gen dulciuri, pufuleti.
Calitatea este proasta nu doar la capitolul mancare, pentru Europa de Est, ci si la parfumuri, haine, cosmetice, etc. Dar gasim si lucruri bune daca vrem sa le cautam, costa mai mult, evident. Produsele Artesana reprezinta doar unul dintre exemple. 🙂
Noua ne place bucataria asiatica mult de tot si de fiecare data cand mergem in vacante cautam restaurante cu specific asiatic. 😀
Avem destui asiatici aici , in strainatate caut lucruri de-ale țării respective. Si sunt destule si diferă de la un restaurant la altul, produsele vin din zona de multe ori si mancarea difera in functie de sezon. Pe cand in România cam toate restaurantele au cam aceleasi mancaruri in meniu, produsele vin de te miri unde, multe din congelator.
fara sa ne placa micii si carnatii sau sarmalele, am mancat duminica o amandina si sotul o savarina.
Dar ce mi-ar placea e sa pot transporta, in timp util, rosii cu gust de rosii, must, carne de porc si mere si afine si gogosari si alte cele minunate si aromate din Ro. Chiar cu adaugat pret de transport, tot ies mai bine si mai gustos. Habar nu am cum de romanii aleg sa le cumpere din supermarket aduse din turcia.
Tu chiar crezi ca rosiile mai sunt romanesti? Sunt facute in Romania dar semintele sunt convinsa ca nu mai sunt autentice. Un unchi al socrului meu, care locuieste la tara si se ocupa cu agricultura (are tot felul de legume plantate in gradina pentru consum propriu) ne-a spus ca semintele de rosii nu sunt romanesti, cele pe care el le plantase.
Rosii din Turcia nici eu nu cumpar, pentru ca mi se par din plastic. Dar din Spania, da, mai ales rosii cherry.
Amy…ma distrează ca la noi Spania e Turcia de la voi. Adică se considera prost ce vine din Spania.
Din pacate si in Romania tot mai mulți o folosesc seminte cumpărate, agregate, etc. Asta vara n-am gasit rosii bune in Romania. Doar la mine in gradina 🙂 In schimb m-a servit cineva cu rosii de la Kaufland, curgea apa din ele, n-aveau nici un gust. Si eu, ca o femeie, ma mir ca ia lumea de la supermarket. Vedeam afine de cultură la Auchan, mult mai scumpe decât alea bune de la munte, din piață.
Eu nu prea cumpar legume care vin din tari non UE, pentru ca stiu ca nu respecta aceleasi reguli in privinta pesticidelor. Gen Turcia, gen tarile din Africa de Sud. Spania si Grecia pentru rosii, lamai si portocale. Si-n piete daca mergi crezi ca nu gasesti aceleasi rosii stropite? Toata lumea le stropeste in ziua de astazi … chiar si taranii folosesc pesticide.
Vai, si ce rosii super faine am mancat in weekend! socrii de cand s-au pensionat au umblat prin piete si identificat cativa producatori ce mai tin soiuri vechi si rosiile au miros si gust ca alta data si cumpara de la ei. Cu pete, cu striatii, cu pulpa. Mi-au spus ca sunt cam ultimile, din pacate nu am avut timp sa merg in piata si dupa rosii, dar mere tot mi-am adus prin toate buzunarele de la bagajul de mana.
Sunt rari. Am cumparat si noi rosii asa, din piata, dar cum ai spus si tu, producatorii de genul asta nu au rosii in cantati mari.
Nunu, nu au cantitati mari si mai e ceva interesant – nu au nici multi cumparatori pt ca sunt urate si micute si lumea fuge de rosiile cu pamant si pete si striatii si care se mai si strica usor.
Altfel sunt in romania 2 banci de seminte, cea din Suceava a impartit gratuit seminte si are liste de asteptare cu luni de zile inainte semn ca oamenii vor si cauta. Sunt soiuri mai putin productive dar mai rezistente la solul si intemperiile romanesti.
Habar nu aveam ca exista banci de seminte.
Da stiu, nu-mi fac iluzii, dar intreb prieteni in Romania de unde sa iau. Nu cumpar niciodată de alea mari si multe…
Mere n-am probleme de aprovizionare , ca avem o livadă a orașului nestropita unde daca mergi la cules jumate iti iei acasa jumate le lasi lor. Si am ai prieteni cu meri care imi dau…
Vad ca noi romanii astia din străinătate ducem mai departe soiurile de rosii romanesti. Si eu am primit semințe, apoi am o prietena care isi face rasaduri tot cu soi romanesc. Si gasesti si aici, daca te uiti bine, persoane pasionate care au semințe de soiuri vechi.
Nu prea imi plac merele. Eu abia astept decembrie, sezonul citricelor. 😀
Amandinele si savarinele nu imi plac deloc, niciodata nu mi-au placut. Mie imi plac prajiturile cu crema de ciocolata, cele cu cocos, cu visine. 😀 Desi cand eram mica mancam tot timpul Sinaia.
Vezi ce ziceam: noi, din străinătate stim de banca de semințe. Voiam sa ma si inscriu intr-o vreme.
Ma gândeam la rosii stropite: stropite, stropite, dar sa aiba gust. Ca daca ar fi sa mănânc doar lucruri sigur nestropite, as muri de foame. Nici la mine in gradina nu-s sigur sanatoase, ca doar apa de ploaie e poluată. Cele mai multe pesticide se folosesc pentru transport, si de aia e bine sa cumperi local.
Numi plac daca savarine, amandine. Cred ca daca tine e copia sărăcăcioasă a lui baba au rhum franțuzească. Imi place dobosul cum era pe vremuri, pe care nu-l mai găsești in Ro, dar am mancat unul excelent la Budapesta și se mai gaseste la Viena. Sotul e doar cu cremesul, a încercat tot ce se poate in Romania si n-a gasit bun, dar se gaseste cremsnitul la austrieci, care e relativ ce-si doreste.
Am vazut odata un reportaj despre Monsanto: aratau chiar olteni ce folosesc seminte de-ale lor pt vinete, de ies mari (si fara gust), ca, ziceau ei, lumea de-astea vrea, nu vinete mititele. Plus ca randamentul e mare.
Ce zici tu vis-a-vis de vinete, stiu si eu valabil pentru capsuni. Am vazut un reportaj la televizor in care taranii spuneau ca oamenii nu mai vor capsuni romanesti, mici si prapadite, ci mari si frumoase, sa nu se flescaiasca repede. Si ei s-au adaptat. Planteaza seminte din care se fac capsuni mari.
Vai, imi cer scuze. Tot corectorul ( si eu care n-am verificat). Ziceam ca nu-mi plac savarine si amandine. Si ca savarina e copia baba au rhum.
Nu-i nimic. S-a inteles. 😀 Don’t worry!
Eleno, nu vad nicio legatura intre romanul din strainatate si dusul semintelor de alta data mai departe.
Doar cei preocupati de agricultura/sanatate/sustenabilitate au cautat si sarit in ochi conceptul de banca de seminte. Banca de seminte de la Suceava exista de zeci de ani, dar e ceva de nisa, pour les connaisseurs, sunt articole (ocazional) si pe republica/decatorevista dar cum pem ine ma intereseaza imediat imi sare in ochi dupa cum probabil eu nu vad alea de cosmetice si fashion, asadar astea nici nu au nevoie de publicitate, si nu vad niciun interes ca cineva sa ii faca promovare in presa. Nu am participat niciodata la targurile agrare dar acolo mi se pare locul cel mai potrivit ca bancile astea de seminte si material genetic sa vina. Si alte tari au asemenea „banci” – am dat peste concept din cartile de permacultura (austriacul ala si un japonez faimos), am google in romana si hopa, este si la noi: una in ardeal, una in moldova, si una mai jos, in formare (cred ca la Buzau). Nici nu au nevoie de promovare, li se duce vestea din gura in gura, intre cultivatori si interesati.
F. interesant ca am gasit (in alte tari) primarii ce au impartit, gratuit, la cerere, seminte de plante decorative. Printre seminte au pus si seminte de ridichi si de mac. Au spus ca acest gest costa primaria cateva mii euro (o adresa email de unde cineva citeste si face plicuri cu seminte donate de la diversi) dar au in rezultat un oras mai colorat si verde. Asadar ideea este practicata in mai multe zone si cu impact nemaipomenit.
Da, poate stim ca ne intereseaza.
Dar prietena mea ce face agricultura de multi ani tot o da in bara cu rasadurile de aici, pana și-a adus semințe românești.
La Paris s-au dat semințe gratis, dar numai pt parizieni. Si tot la Paris si in alte orase, printre care si al nostru, ceri de la primărie permis de vegetalizare si iti da un spațiu mic in oras unde sa cultivi tu ce ai chef. Dar pe partea estetică cam lasa de dorit bucaticile alea vegetalizate.
Oricum, prin zona noastră s-au inmultit mult si actiunile incroyables comestibiles, unde cate cineva cultiva legume- fructe si oricine are chef de cules, vine si se servește.
Eu una is înscrisă din toamna într-un grup (real, nu virtual) al orasului nostru unde faci schimburi de semințe și de experiență: l-am înscris pe sotul (ca el e mai sociabil) la o activitate tinuta de 2 posesori de grădini care iti arata cum pregătești gradina peste iarna. Dar schimburi de seminte poti face in multe locuri, chiar si la biblioteca au un colt dedicat, cu pliculete de luat sau de dus.
Ioi, corectorul. Ziceam de semințe hibridate. Eu am primit seminte de rosii romanesti.
Eu nu am nostalgia culinare si mai sunt si vegetariana, dar poza cu carnatii… Mie imi trimitea mama zacusca, dulceata de cirese amare si muraturi puse de ea, face un mix cu struguri, rosii mici, gogonele, mere, cu miere si fara otet, daaar numai eu mananc asa ceva si la ultimul pachet, acum 2 ani, m-am ingrasat 3 kile intr-o luna si am muncit 3 sa le dau jos, asa ca m-am lasat de acest sport, mananc cand merg in tara si atat 🙂 sunt foarte utile firmele de transport, nu stiu firma asta, dar cea cu care imi trimit ai mei au serviciu de door to door delivery, practic ca un curier, numai ca la pret mult mai mic
Am observat si eu ca au aparut multe firme de coletarie, ceea ce e bine. Prin posta oricum nu as mai avea curaj sa trimit nimic. Iar firmele de curierat care trimit colete in afara tarii, gen DPD si DHL, nu sunt tocmai ieftine.
Diano, ia pachetele de la mama si da la vecine :)))))) asa nu te ingrasi, promit 🙂
Eu nu am primit pachete de acasa. Comand miere (ultimul colet mi s-a spart din borcane…m-am ofticat, ca s-a spart si ala cu miere de mana )
Mai, ca bine zici, miere, daca ar sti tata cu eu cumpar… Nu mai stiu cati stupi are, ca ii scad puterile, dar pt mine are… Doamne, ai uitat ca mi-a trimis 100 (o suta) de kg de chestii ultima oara? Mai am inca magiun, doi ani dupa, nu mai fac greseala, poate ii vin idei si imi trimite mai mult, lasa :)))
Pai de ce cumperi daca poti avea miere naturala facuta chiar de tatal tau? La ceva timp cred ca iti poate trimite pentru a te aproviziona. 😀 Eu n-as cumpara dac-as avea asa sursa sigura.
Pt ca mancam f putin, doar cand suntem raciti, cumpar pe loc cat am nevoie, nu are sens sa tin provizii. Daca am manca mai mult, da, dar asa nu are rost
Am inteles. 😀
Cred că la mine un top 3 gastronomic ar fi: mâncarea italiană, indiană, mexicană. Nu musai în ordinea aceea, dar asta mănânc cel mai des și aș putea mânca tot restul vieții prin rotație. Deși nu zic nu la o sarma, mămăligă (chiar sunt mămăligară 🙂 ), o salată de vinete și de icre,vreo șase amandine și 5 ciocolate cu Rom :))) Noroc că mai găsesc la libanezi pe aici baba ganoush și icre pe la greci, îmi mai fac pofta. Și eu sunt gurmandă, doar nu-s pufoasă degeaba. Dar nu-s cu supe și cărnuri. Cel mai mult lactate și dulciuri. Brânza chiar îmi lipsește, eu am crescut cu bunică ce a avut vacă până acum 7-8 ani, nici nu știam ce gust are brânza din comerț. Și aia îmi lipsește teribil, deși se mai găsesc aici niște magazine gourmet (delicioase, dară scuuuumpe tare).
Mâncarea noastră mi se pare foarte grea. Cel puțin așa o percepe stomacul meu de fiecare dată când vin acasă: cum trec la mâncăruri de-ale noastre, cum sunt balonată, somnoroasă, digestie lentă.
Și da, și eu mă dau în vânt după sushi și sashimi, n-aș zice nu 🙂 E fain că poți găti sushi, mie mi se pare complicat de gătit.
Si mancarea mexicana e grea. Si cea de la turci mi se pare grea, cu oaie si miel, cu grasime …
Pizza si pastele le ador! Mancam paste in fiecare saptamana, ori cu pesto, ori cu sos se rosii si busuioc. Si pizza la fel, tot in fiecare saptamana, facuta de mine, acasa. 😀 Sushi nu e greu de facut, dar trebuie sa ai putina rabdare sa migalesti orezul ala, iar rulourile sa le strangi bine astfel incat sa nu se desfaca. Eu m-am „blindat”, am stoc facut de orez, sos de soia, tamarind, otet de orez, alge, ulei de susan, covoras din bambus … tot ce trebuie! :))
Da, e grea și mâncarea mexicană, are multă brânză în general plus orez plus fasole. Uite că mi-ai făcut poftă, am să-mi comand ceva de la mexicani pentru cină :))
Daaa, pizza și paste, un deliciu! Chiar ai stoc pentru sushi, nu glumă. Eu nu prea agreez nori (algele alea), sunt sănătoase se pare, dar nu mă omor după gust. Dar în sushi e ok.
Pai doar pentru sushi le folosesc, altfel nu stiu cum le-as putea manca si nici nu cred ca mi-ar placea.
Am uitat sa-ti spun! Sunt experta in Pad Thai acum! 😀
Există chips-uri de seaweed pe aici, pun și în supe/mâncare. Am învățat să spun „alge” în thailandeză doar să spun că nu vreau când merg pe undeva :))
Felicitări pentru Pad Thai! Eu, care nu-s cine știe ce talent la gătit, chiar văd asta ca pe o performanță.
Pai nici eu nu-s foarte talentata iar iubitul meu este cel mai mare mofturos. Si daca s-a declarat incantat de Pad Thai-ul facut de mine, inseamna ca am cu ce sa ma laud. :))
Oh, pachetele! 🙂 Nici eu nu duc dorul mancarii neaparat, e vorba de dorul de mama mai mult. Dar un pachet de acasa e pur si simplu aur curat. Am primit lucruri din cele mai diverse, cel mai tare a fost cand am primit o rata congelata. Da, ai citit bine 🙂 Si magiun…
Daca vrei, iti trimit eu niste sangria 😀 Dar gasesti si in Ro, buna de tot, in cateva locuri.
Esti tare draguta, multumesc frumos! :*
Unde as putea sangria? Ti-as multumi daca mi-ai oferi cateva ponturi. 😀
Cel mai bun si cel mai bun, cand ajungi in Bucuresti, sa mergi la Alioli. Mancarea, sangria, totul, sunt chiar exact ca in Spania. Eu m ergeam des, imi placea mult. Sangria chiar buna, buna.
Sangria „romaneasca” de la Zarea se cheama Corrido si nu e rea deloc, eu am luat pentru prieteni din Madrid intr-o excursie la Sibiu si le-a placut. Asta o gasesti cam pe oriune in supermarketurile mari.
Aveau clasica Don Simon in Carrefour intr-o vreme, nu e cea mai fancy sangria, dar merge. Fructele ti le pui tu cum iti place, pana la urma poti sa iti faci singura acasa la o adica sangria ta, dar nu ma pricep sa iti zic cum 😀
Am auzit de Alioli dar nu am fost niciodata, ajung extrem de rar in Bucuresti. Fix de la Don Simon am avut, la doza. Mi s-a parut buuuna buna. Mi-am cumparat un bax cand m-am intors de la Sevilla. 😀 O sa caut si eu sangria de la Zarea. Habar nu aveam ca exista.
Multumesc pentru recomandari! :*
Nici mie nu îmi e dor de mâncarea românească sau de România, în general. Sarmale fac aici dacă am poftă și ies fix ca cele din România. Roșii cumpăr soi pentru salată (sunt mari și diforme, ca cele de grădină din RO), cherry sau roșii pară (dinalea mai lungi) și au gust de roșii. Bineințeles, roșiile de canarias care sunt cele mai ieftine nu au gust.
Doar de murături fără oțet, în saramură, puse toamna în butoi am poftă. Aici găsesc murături dar nu în saramură și nu îmi plac.
Zacuscă, dulciuri … m-am lăsat de sportul ăsta :)). Pufuleți găsesc la Muller, pufuleți Gusto făcuți pentru nemți și sunt excelenți, nu ca Gusto ce găsesc pe la magazinele românești aici.
Mie imi plac mai mult pufuletii Lotto si-i prefer si pentru ca nu au ulei de palmier. Nu stiu de ce, dar muraturile nu mi-au placut niciodata. Nu prea mananc nici castraveti murati. Imi plac gogosarii, dar si pe ei ii mananc o data la 5 ani. 😀
Dintre murături, gogoșarii sunt cei care nu îmi plac :)) În schimb castraveți, gogonele, varză, conopidă, sfeclă roșie, ardei grași umpluți cu varză toate astea băgate laolaltă în butoi la saramură, yummy. Aș face crimă acum pentru niște murături dinastea asortate în saramură :))
Soacra’mea pune varza, muraturi, castraveti, gogosari. 😀 Mama pune pepeni.
din motivele astea mi-am adunat niste brocane de 2l fiecare in care murez ce pot. Dau pe rozatoare, sare de mare (sau din romania, de muraturi), condimente si trag cate o muratura de mi se strapezesc dintii de la atata mancate 🙂