Mi se pare rușinos să nu știi să scrii corect. Să nu știi să te exprimi în limba română, să faci dezacorduri. Să nu știi să pui virgule și alte semne de punctuație într-o frază. Să nu ai idee când scrii „copii” și când e corect „copiii”. Să știi că nu există „ami” în limba romană. Să nu știi că se scrie corect „dragile mele” și nu „dragele mele”. Și-aș mai putea da exemple, dar ați prins ideea.
Eu chiar nu pot să înțeleg cum de există persoane care habar nu au să scrie corect și fac astfel de greșeli gramaticale, greșeli repetate. Îmi amintesc faptul că, în clasele primare, învățătoarea obișnuia să ne pună des să scriem după dictare, cu accent în deosebi pe semnele de punctuație. Și-a dorit foarte tare să înțelegem când trebuie să punem virgulă, când scriem copii/copiii, dar și când se folosește semnul exclamării la sfârșitul unei propoziții. Îmi plăceau lucrările de genul acesta și mereu luam 10. Mi-a plăcut gramatica și am avut pretenția mereu de la cei din grupul meu de prieteni, să știe să scrie corect.
Posibil să par arogantă, însă atunci când mi-am cunoscut iubitul, primul „test” pe care mi-am dorit să-l treacă, a fost cel al limbii române. 😀 Vorbeam pe Yahoo Messenger, prin mesaje, și urmăream cu atenție să văd cum scrie. Dacă face greșeli. Dacă știe să se exprime. Nu concepeam să am prieten un analfabet. Mesajul din imaginea de mai jos, pentru mine, este valabil.
Greșesc de multe ori atunci când scriu, dar mi se întâmplă din cauza faptului că sunt grăbită (așa sunt eu în general, și credeți-mă că nu e o calitate), tastez greșit și dau enter înainte să revin asupra textului pentru a-l corecta. Weronika, cumnata mea poloneză, a reușit să învețe limba română, singură, în doar câțiva ani. Ba mai mult de atât, de curând a mers la Institutul Limbii Romane pentru a-și verifica competențele. A dat examen și l-a trecut cu brio. Și sigur știți că poloneza nu are nici o treabă cu româna, deci nu a fost deloc ușor să învețe! Dar, se poate! Iar românii nativi, ce scuză au?!
Ah … și-am uitat să spun că există și persoane care folosesc „aibe” în loc de „aibă”. 🙂
pick me, pick me! Dupa cum ai remarcat pe blog si in comentarii, eu fac multe greseli de exprimare si de gramatica. Niciodata nu mi-a placut pt ca mintea mea este una buna de calcule, si o iau ca atare. Incerc sa evoluez si sa stii ca scriu mult mai bine de ceva ani, inca fac exces de zel cu virgule si le pun peste tot, ca sa aibe toata lumea 😀
Atentie, scoala romaneasca scoate de 200 de ani aproape jumatate din elevi analfabeti functional. Ca atatia ani are scoala romaneasca. Vezi amintiri din copilarie cu mersul lui Ionica la scoala, vezi I.L.Caragiale cu „ca sa nu ramana si anul asta repetent, tanti Mitza, mamitzica si mam mare…” , vezi sute si mii de comentarii pe fb etc. Realmente profesorii romani sunt pregatiti de acasa si din universitati sa lucreze numai cu copiii destepti ca doar e mai usor, si sa lase naibii pe aia ce silabisesc, si ajung in clasa 5-6-7 pe nestiutelea, inca invatatorii ignora ca aprox 20 % din elevi au probleme cu vederea, concentrarea, sau sunt realmente dislexici, iar de autisti, timizi si social timorati..nu mai zic nimic.
In afara de „aibe” pe care l-ai pus acum, nu am remarcat sa faci greseli gramaticale. Nu e panica daca nu pui o virgula, mai naspa e sa mananci o cratima, sa nu stii cand s-o pui, sa nu stii cati de i sa adaugi, etc. 🙂
Cred ca romanii au scuza ca ei vorbesc inainte de a invata gramatica.
Pe mine ma roagă colegii francezi sa le corectez greșelile, însă niciodată n-o sa ajung sa ma exprim asa fluent ca ei. De aia, daca inainte judecăm foarte aspru pe cineva care scrie cu greseli, vazindu-i pe francezi, am inceput sa nu mai fiu asa severa. Plus că poate fac si eu greseli acum 🙂 ca a trecut mult timp de cand am facut gramatica.
Hmm … nu prea cred ca ai cum sa faci, nu s-au schimbat multe. Daca ai invatat la scoala sa scrii si sa vorbesti corect, nu uiti niciodata. Am observat ca tu ai ramas cu „î” in mijlocul cuvantului. Asa scrie si mama si am corectat-o de cateva ori, insa mi-a spus ca asa s-a obisnuit, pentru ca asa a invatat la scoala, pe vremea ei. 🙂
Asta cu î și â e o fiță a academicienilor. A majorității lor, dar nu a lingviștilor, care s-au pronunțat împotriva schimbarii, la vremea respectiva (în ’93). Gramatica are logica. Schimbarea asta nu tine nici de logica, nici de gramatica. În fond, de vreo 200 de ani, cineva tot se trezește sa schimbe regulile o data la câteva zeci de ani. E foarte bine sa scriem unitar, atunci când contează, dar dacă cineva vrea sa rămână la î (și sunt destule publicații respectabile care au făcut-o), e un protest perfect justificabil.
Hey sister, aici sunt de acord cu tine. Si am si eu o groaza de exemple, din zona de handmade unde tot mereu vad duar, pamblica si foarfec, si nu mai vorbesc de falnicul decat folosit fara negatie. Dar imi aduc aminte cu drag de invatatoarea mea, o doamna adevarata care a plecat dintre noi de cativa ani, cum avea cativa elevi pe care ii ducea aproape zilnic la ea acasa 2-3 ore, ii hranea si ii imbraca pentru ca erau din familii foarte sarace, si repeta cu ei orele de la scoala, cele de scriere, citire si matematica. Din pacate cu toata stradania ei nu a reusit sa-i invete sa scrie aproape deloc, acum inteleg ca acei copii aveau probleme serioase dar ea s-a straduit patru ani si nu i-a abandonat. Insa a reusit cel putin pe plan comportamental sa ii invete ce inseamna bunul simt, cinstea si respectul. Iar sotul ei, profesorul nostru de romana, ne-a spus la finalul clasei a opta ca daca am invatat toate lectiile de la gramatica nu exista nici un motiv sa nu vorbim si sa scriem corect pentru ca la nivelul clasei a opta se preda toata gramatica si ortografia limbii romane. In liceele in care se studiaza si gramatica (eu am facut industrial si nu am invatat decat literatura) se reia ce s-a facut in scoala generala, fara nimic in plus.
Ideea de care m-am pierdut pe parcurs era ca nici eu nu inteleg multele greseli pe care le vad si le aud zilnic si nu inteleg nici de ce se inflameaza unii cand sunt corectati. Eu daca gresesc ceva din nestiinta ma bucur sa fiu corectata, nu de alta dar chiar nu imi place sa persist in greseala. Si nici sa ma exprim cu greseli.
Eu multa vreme am crezut ca „vroiam” este corect. Nu stiu de ce am trait cu impresia asta, nu stiu de ce am uitat complet de forma corecta. 🙂
Stii de ce nu inteleg eu persoanele care nu stiu sa scrie/vorbeasca corect? Pentru ca limba romana nu e matematica sau fizica (acolo daca nu te pricepi, da, incerci sa treci clasa si-ti vezi mai departe de drum, nu-i o tragedie pentru ca nu stii sa rezolvi integrale sau sau o ecuatie), materii care necesita totusi niste afinitati. Limba romana o inveti pur si simplu daca esti atent la ce ti se preda in cele 4 clase primare, pentru ca atunci se pun bazele.
Ba, nu stiu de ce, gramatica mi se pare ca are asemănări cu matematica, mai ales cand faceam scheme de fraze. Eu adoram si matematica si gramatica si mi-a parut f rău ca nu se mai face la liceu (liceu de mate fizică, doar literatura am facut si eu).
Nu mi se pare ca seamana deloc, schemele sunt complet diferite. 😀
Nici eu nu am mai facut gramatica la liceu, profil de mate-info. 🙁
Vroiam va deveni corect dacă majoritatea îl folosește. Din nou, aici e mai mult vorba de partea de vocabular a limbii și de evoluția lui, decât de logica gramaticii. Și asta nu o spun eu ci specialiștii. Vream este oficial o forma corecta, dar lumea nu o mai considera asa, în mod practic.
Chiar și „decât” acela folosit fără negație mi se pare un regionalism, mai mult decât ceva incorect (având în vedere ca la mine în Ardeal nici un localnic nu îl folosește asa, doar unii dintre cei veniți din Sud; prima data am auzit forma asta la televizor, neavând nici cunoștințe, vecini etc. din Oltenia sau Muntenia)
În fond, nimeni nu ataca ca incorecte în mod absolut construcțiile gramaticale alternative specifice anumitor zone de limba engleza ci doar ca nerecomandabil a fi folosite în alte zone sau în anumite contexte sociale.
Mda…mai schimb când imi aduc aminte, dar cum zice si mama ta, noi asa am invatat 🙂 Î din a era doar pt Romania si cuvintele derivate.
E ok, se accepta. 😀 Ma bucur ca mama stie sa scrie cu cratima, ar fi fost mai rau sa scrie cu astfel de greseli sau sa faca dezacorduri. :))
Traiesc de ceva vreme in Cluj si este trist sa aud zilnic cum e masacrata limba romana. Si atatea expresii fara sens… incerc sa le iau ca atare, sa ma obisnuiesc, dar e greu, mai ales cand am fost intrebata la serviciu ce inseamna un cuvant destul de uzual in romana… un maghiar nu auzise de el. Mi se pare strigator la cer sincer cand ii aud vorbind fara nici o regula, de parca nu ar trai in Romania :(. Am avut colegi francezi si belgieni care invatasera romana si o vorbeau mai bine decat o vorbesc maghiarii din Ro. Bineinteles ca nu toti sunt la fel, exista exceptii si nu vreau sa generalizez, de romani care nu-si cunosc limba, ce sa mai zic.
Ca sa nu mai spun ca si copiii parca se prostesc la acest capitol si imprumuta cele mai nefericite expresii si greseli.
Si mie mi se pare foarte aiurea sa nu stii sa vorbesti corect, sa faci dezacorduri in limba pe care ai auzit-o si ai vorbit-o de cand te-ai nascut. Nu exista nici o scuza sa nu stii regulile gramaticale. Cel mai tare ma irita „ami” in loc de „Îmi”. Cum e posibil ca cineva sa scrie asa?
Si sa-ti mai spus ceva si sa nu crezi ca fabulez. Cunosc pe cineva care in urma cu cativa ani nu stia ceasul. 😀 Ceasul digital reusea sa-l descifreze, dar cu ceasul cu limbi nu avea nici o treaba. :))
Limba lor materna e maghiara. Și foarte bine. Romana e o limba străină. Nu cred ca ne pica bine nici noua ardelenilor romani când ni se impunea sa știm maghiara. Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Datorita statului pe care-l finanțează și ei, prin taxe și impozite, e sa le asigure toate condițiile sa învețe bine romana la școală. Dacă nu vor sau au chef sa uite ulterior, e dreptul lor.
La Cluj n-am observat neapărat ca e masacrata limba romana, dar în ultimii ani mi se pare ca a scazut f tare nivelul limbii vorbite si accentul ardelenesc e mult mai puternic, „țărănoșire” ca sa zic asa, unde nu e ceva peiorativ, ca tot critica unii terminologiile. Apropo de maghiari, aud mult mai putin vorbindu-se ungureste decat pe vremea mea si deci mult mai putine persoane care vorbesc rau romaneste. Dar poate ca atunci cand vin vara, e alta populatie decat in timpul anului scolar. Pe vremea mea aveam colegi din județele învecinate care zicea mânuri si să tau in loc de mâini și sa tai. Ma enervează noul salut „Bună” care se folosește pe la restaurant sau chelnerii care vin cu ” sa aveti poftă”.
Am mai remarcat chelneri sau vânzători multi care vin din alte zone ale tarii.
„Sa aveti pofta” de ce ti se pare aiurea? „Buna”, da, nu e ok de folosit in restaurant, dar „sa aveti pofta” mi se pare ca e acelasi lucru cu „pofta buna”, „pofta mare”. Sunt chestii pe care ti le spun din politete, nu vad de ce ar fi interpretate gresit.
Pofta buna poate, dar expresia asta cu sa aveti pofta a apărut doar de câțiva ani, de-aia ma zgarie pe urechi. Ai mei au carcotit cand le-am zis ca nici poftă buna nu e politicos sa zici si mi-au raspuns ca poate in mediile aristocratice se stie de regula asta. Dar am citit ca asta e sinonim cumva cu sa ii urezi cuiva sa ii mearga functia gastrica si sa nu zici niciodata pofta buna, în cel mai bun caz zici ” degustare placuta”.
De fapt ma enerveaza chelnerii care folosesc expresii care mi se par f false. In ultimii ani, după ce te servesc, iti zic „cu tot dragul”…asta mi se pare deplasat, ca doar nu le-o fi drag de mine.
„Degustare placuta” nu am auzit niciodata. Si mai fals si mai pompos mi se pare ca suna asta decat „pofta buna”. Cand degusti se intelege ca mananci foarte putin. Iar „cu tot dragul” nu o spun pentru ca le e drag de tine sau de alti clienti pe care ii servesc, ci mai degraba inteleg ca au facut-o cu drag, ca te-au servit cu placere. Ceea ce iar nu mi se pare aiurea sa iti spuna. Nu sunt adepta dulcegariilor spuse gen linguseli, dar nici nu cred ca m-ar deranja sau mi s-ar parea fals daca as auzi „cu tot dragul”.
In general, ma duc acolo unde stiu ca-i de mine. Nu ma duc in nu stiu ce restaurant sa mananc alaturi de milionarii de pe Coasta de Azur, daca stiu ca eu nu am ce sa caut acolo. Si astfel evit mediile astea „aristocrate” si evit situatiile in care m-as putea simti prost. Cand vad si situatii de genul asta la nunti, cand ei sunt niste parliti care si-au facut imprumut la banca pe nspe mii de ani pentru a-si organiza petrecerea, iar apoi incep cu ifose prin care incearca sa pretinda ca sunt altfel decat traiesc ei in viata de zi cu zi …
Foarte bine ca e mai puternic accentul ardelenesc. Nu e normal sa ne lăsăm asimilați de alții. Și asta e o tendința în toată Europa, ca răspuns la încercările vechi, de secol 19, de centralizare în favoarea unora. De ce ar avea accentul „neutru”, inițial vorbit doar prin centrul României de acum (sudul Transilvaniei, nordul Munteniei), mai multe drepturi decât oricare altul de pe teritoriul României? Sau al R. Moldova?
Efectul acestei persecuții a celorlalte accente e exact impresia asta ca altceva e ceva „țărănesc”.
Eu fac greșeli majore cu virgula 😀 Am avut și eu o profesoară foarte bună de română, dar ce și cum cu virgula nu mi-a intrat în cap și pace. Una peste alta, nu vorbesc sau scriu mereu corect. Uneori e din grabă, alteori pur și simplu „iese greșit” și se mai întâmplă să nu știu cum e corect (cum zici tu de „vroiam”, și eu tot așa spuneam până acum câțiva ani). Dar cât trăim învățăm așa că nu-i panică 🙂
Este important sa constientizam si sa corectam greselile pe parcurs. 🙂
Gramatica limbii romane sa stii ca nu este chiar asa usoara. Engleza este mult mai simpla.
„Gramatica limbii romane sa stii ca nu este chiar asa usoara.” Poate pentru un strain, dar pentru o persoana crescuta in Romania, care a mers la scoala aici, n-ai cum sa spui ca e grea, serios!
Sa stii ca mi-am zis si eu de multe ori ca nu-i usoara. Cand stau sa ma gandesc la pluralul substantivelor sau la cele 3 genuri, conjugarea verbelor…Tin minte cum un coleg grec zicea broști. Masca masti, broasca, brosti…logic 🙂 Dacă stai să te gândești, e plin de excepții.
Asta nu inseamna sa nu o vorbim si sa nu scriem corect. Dar cum spuneam, ii vad si pe francezi ce prost scriu lucruri care noua ni se par floare la ureche.
In Franta, nu stiu care e procentul cărora nu stiu sa citească desi au făcut școala primară, dar sunt o multime. Lucrez in serviciul public si, de cat
e ori am ocazia, prefer să scriu mailuri oamenilor: mi-e mult mai usor sa ma exprim in scris. Pe cand o mare parte din ei prefera sa te vada in fata sau sa iti vorbească la telefon, ba chiar mi-au spus ca ei vor sa vorbeasca, pentru ca in scris nu stiu sa se exprime. Si , daca am vazut greseli la colegii mei, nu va mai zic ce scrisori sau mailuri primesc si cum de multe ori ma chinui sa înțeleg.
Eu inteleg ce spui, dar pentru un nativ nu exista absolut nici o scuza sa nu stie sa scrie sau sa vorbeasca limba mama. Este grea pentru straini, pentru cine ia contact cu ea dupa ce s-a obisnuit a vorbi/scrie o alta limba, dar pentru noi, romanii, nu este grea daca ne dam interesul sa o invatam in clasele primare.
Pot sa spun ca si eu imi selectam iubitii dupa capacitatea de a scrie corect, mi se pare ceva de educatie elementara 🙂
Greseli nu fac, mai scap cate un dezacord sau o virgula aiurea, in schimb nu folosesc diacritice, imi este prea lene. Dar deja amestec limbile intre ele, ca jonglez zilnic cu 3, ma mai trezesc folosind topica din olandeza in romana, sau cand scriu in engleza tind sa scriu fonetic, boek in loc de book, fijn in loc de fine, asa ca sunt mai ingaduitoare cu altii 🙂 regionalismele nu sunt greseli gramaticale, nu sunt acceptate in texte oficiale, etc, dar nu sunt greseli
Am inceput de ceva vreme sa scriu si eu cu diacritice pe blog. Imi ia ceva mai mult timp, folosesc Archeus.ro. La comentarii nu mai adaug diacritice. 😀 Daca raspund de pe telefon, se adauga automat, daca raspund de pe laptop, zic pas, pentru ca ar dura prea mult.
Imi amintesc de articolul pe care l-a scris Miruna, cand toata lumea spunea ca sunt ok regionalismele, dar ei nu i se pareau in regula. Evident ca nu sunt, dar depinde de „ce standarde ai” si cum iti doresti sa ti se adreseze cei din jur sau sa-i auzi vorbind. Pe mine personal nu ma deranjeaza.
Propriile regionalisme nu cred ca te deranjează, ca esti obisnuit cu ele. Ale altora te zgîrie uneori pe urechi.
Copiii mei scriu in română cum se aude. La inceput scriau „o făcut”, „o mers”, cum vorbeam si noi in casa. Si „io” in loc de eu, apoi fata a inceput cu „ieu”, ca doar asa se aude. Dar se descurcă in general cu scrisul si cititul si mi se pare fain sa fii bilingv si sa stăpânesti doua limbi aproape la fel de bine.
da’ sa stiti ca la mine pe blog veti gasi multe greseli. Daca sunt de gramatica va rog sa ma corectati ca s-ar putea nici sa nu le constientizez. Daca sunt regionalisme si topica inversa atunci mai bine sa mi le lasati ca sunt ultimile ramasite moldovenesti ce le duc cu mine.
E trist ca sunt greșeli răspândite care, cel puțin din câte am observat, au apărut doar de câțiva ani. Nu ajungeau cele perpetuate din generație în generație.
De exemplu vre-o sau vre-un.
Sau î-mi. 😀
I-mi? Aia deja nici nu mai e greseala, ci e mult mai grav. Sau vre-o? Adica greseala e una, dar astea depășesc nivelul unei greseli. As zice eu mai multe de aia care reusesc sa scrie asa, dar nu-i frumos sa jignesc:)
Da, sunt destul de multe persoane care scriu i-mi, vre-o. Nici eu nu pot sa-mi explic cum de nu au fost capabile sa invete sa scris corect in clasele primare.