Tatal sotului meu este omul bun la toate, persoana pe care te poti baza in orice situatie. Stateam zilele trecute si ne gandeam la cat de norocosi suntem pentru ca-l avem si la cat de multi bani economisim datorita lui. Sa va spun ce stie sa faca? Pai, cred c-ar fi mai usor sa va spun ce nu face: nu gateste, nu spala, nu calca si nici nu are treaba cu internetul. Da, om simplu de 60 de ani, iesit de curand la pensie, care asteapta cu nerabdare sa-si creasca nepotii (pe care inca nu ii are, dar asta-i alta poveste 😀 ).
S-a spart o teava de apa in baie. Cine credeti ca a reparat-o? Ne-am zugravit dormitorul pentru ca ne saturasem de nuanta tipatoare pe care am avut vreo 4 ani, bineinteles, nu „ne-am” ci „ne-a” zugravit, pentru ca tot el a facut singur toata treaba. Si sa va spun ca stie sa schimbe si instalatii electrice, sa repare tot ce se poate strica, sa puna pavele in curte, sa faca garduri din fier forjat, sa monteze mobila si chiar sa bibileasca lucruri marunte?! V-am zis, e omul bun la toate, meseriasul pe care oricine si-ar dori sa-l aiba in familie.
Si suntem norocosi pentru ca este atat de priceput, nu stiu ce ne-am face fara el. Atat sotul, cat si eu, habar n-avem de astfel de lucruri. Hai, sa schimbam un bec sau sa montam un dulapior in baie ne pricepem, dar sa varuim si sa facem alte activitati de genul acesta, clar nu, suntem depasiti de situatie! Iar un meserias sau o echipa de muncitori, n-am certitudinea c-ar face treaba atat de bine cum o face el. Nici nu vreau sa ma gandesc cati bani ne-ar lua, pentru ca sigur sunt multi.
Concluzia este ca e bine sa ai meseriasi in familie, oameni priceputi la toate, iar noi avem unul! 😀 Ia ziceti, voi ce super puteri aveti?
Asa este si socra-miu. Si soacra-mea. Amandoi, nene. Si cred ca majoritatea parintilor sunt asa. Zic majoritatea, ca mai e si o minoritate, gen mama, care sunt mai pe chilleanu asa, dar e tanara, are 40’ish, acu ca si frati-miu e aproape major si a scapat de griji, isi gaseste activitati noi :)). Sau mai avem un prieten, parintii au vreo 60’ish de ani, dar isi traiesc batranetile prin vacante in afara.
Chiar stau si ma uit ca a disparut era barbatului in casa. Al meu il cheama pe taica-su, cand se strica ceva. Si nu ca nu e in stare, ca omul cat traieste invata, ci pentru ca ii e lene.
Iar mie cand mi-e lene, o chem pe soacra-mea sa imi faca curat. Sunt genul de oameni carora le place sa simta utili si sa faca chestii pentru noi. Pentru ei e o MARE jignire, sa chem pe altcineva sa faca lucruri pe care le pot face ei. Asadar, am dat repede inapoi cand am mentionat ca mi-ar trebui o menajera, sau macar o tanti la calcat rufe. A facut soacra-mea spume de dragon la gura, ca de ce sa dau banii?? ca ea ce e??? Bine boss, uite fierul de calcat, uite teancul de rufe, spor la trabajo! :))
Bine, asta se datoreaza si faptului ca ei nu si-au trait tineretile intr-o era ca a noastra, cand mai bine facem cu totul altceva, decat sa zugravim si sa reparam tevile din baie (jocuri, carti, iesit la festivaluri, etc). Si de-aia stiu sa faca atatea, pentru ca oamenii invatau si de nevoie si de plictiseala.
Al meu mereu zice: „Lasa ca fac ai mei, nu te mai obosi tu”. Si zice asta din 2 motive:
1. Stie ca il pun la treaba, daca ma apuc eu de treaba. Si ii e groaza de clipa in care ii zic: „Da si tu cu aspiratorul, cat sterg praful”.
2. Chiar nu vrea sa ma obosesc, la el femeia trebuie sa stie sa faca cate putin din toate, dar nu prea multe, ca viata-i scurta si nu trebuie traita la coada maturii. Nu ii place sa ma vada la smotru, la cratita, etc. Daca nu erau ai lui, imi lua menajera, doar de frica sa nu il pun la treaba :)).
Sincer, o apreciez pe soacra-mea, pentru ca imi este SUPER ajutor si ii multumesc mereu pentru ce face. Dar si mai sincer, eu n-am sa ma vad facand asta. Nu zic ca nu mi-as ajuta copiii (daca o sa am), dar probabil ca o sa am alte activitati atunci, decat sa stau sa smotruiesc dupa nora-mea, sau fie- mea.
Ah, da… la renovat mai are sens sa spun cine a stat cu ochii pe muncitori, sa iasa totul la linie? :))
Eu si la casa de la tara bibilesc chestii, spre bucuria socrului, ca are cu cine, ca imi place sa bricolez. Cand e vorba sa cumpere o scula in curte, ca sa nu faca soacra-mea gura, ma baga pe mine la inaintare, zice ca EU vreau si ca EU stiu de ce costa atat. Si cum soacra ma iubeste, nu comenteaza, ca doar stie fata ei ce cumpara, LOLOLOOL :))))).
Cred ca putini oameni sunt asa ca ei, esti norocoasa. 😀
Nici sotul meu nu este pe principiul „femeia trebuie sa fie gospodina si sa stea la cratita”. Suntem alta generatie, ne dorim alte lucruri, avem alte principii. E mai ok sa ai langa tine pe cineva cu care sa razi, sa te distrezi, sa ai ce sa vorbesti si cu cine sa vezi un film … decat o femeie care stie sa faca doar curatenie si mancare.
Sa stii ca ai dreptate. Chiar sunt putini ca ei. Soacra-mea are colege de aceeasi varsta, la servici. Si toate se mira, cum de se intelege asa bine cu nora, ca ele nu isi suporta nurorile/ ginerii. Cand a intrebat soacra-mea de ce, efectiv nu au stiut sa raspunda.
Multi resping ginerii/ nurorile din principiu, sau incearca sa impuna respect cu forta, fara sa ofere la schimb, incearca sa se bage cu forta in viata lor, nu accepta sa invete de la cei mai tineri, nu ii intereseaza, simt nevoia sa fie dumnezei in casa si sa li se faca plocoane, ca asa au pomenit ei. Asa au pomenit si socrii mei, ca doar au crescut toti in aceeasi generatie, dar au decis ca respectul reciproc e mai important si ca nu varsta decide experienta de viata. Degeaba ai 55 de ani, daca dupa atatia ani de viata ai ramas o acritura incuiata.
Cunosc caaaazuri… cacalau!
Uneori e si vina copiilor. Daca te duci la ma-ta si la tac-tu dupa fiecare cearta cu barbati-tu’ si le zici tot ce faceti voi, normal ca prind boala pe el si nu-l mai accepta. Sau il critici in fata parintilor. Cred ca asa ar fi si parintii sau socrii mei, daca le-am spune mereu de fiecare cearta a noastra. Asa, in fata socrilor, baiatul lor e cel mai fat frumos din stele si vaai ce baiat minunat au crescut, iar acasa am eu grija de el :))).
Asa este, ai dreptate. Certurile raman acasa, pentru ca oricum nu le rezolva altcineva.
De aceea sustin ca unele din acestea sa le invatam si noi. Nu de alta, dar socrul tau nu o sa fie forever aici, copiii au nevoie si ei de un socru ca al tau, si mai ales in viata „you never know” dar astea sunt unele din meseriile nu se uita niciodata si ajuta toata viata.
Altfel, in grupul meu de prietene eu sunt aia ce le repar/cos chestii. Am carpit deja peste 20 de blugi in fund 🙂 – se pot ingrasa in liniste :))))
Eu cred ca trebuie sa-ti si placa sa faci chestiile astea si sa fii si putin indemanatic.
Daaaaa, eu sunt o kinetica 100% 🙂 . Ador sa cos, din pacate sunt constienta ca nu pot face din asta o meserie, asa ca ramane o pasiune 🙂
Ce noroc aveti! Noi chemam un meserias, asta in Romania, ca aici costa de te îndoaie, asa ca incercam sa facem noi si pana acum ne-a iesit. Noi = mai mult sotul. Cand ni s-a stricat wc ul am avut deviz de o mie de euro, noroc ca ne-a zis cineva ca e treaba proprietarului sa plateasca.
Cat despre chestii care tin de cusut, desi stiu sa fac, nu-s asa dibace ca profesionistii, asa ca schimbat captuseli sau fermoar, facut tiv la pantalonii sotului duc la facut, nu-s scumpe.
Ce tine de cusut imi face mama lui. Dar tot asa, lucruri simple: scurtat niste pantaloni, tras tiv, scurtat perdele. 🙂
Dublu noroc!
Totusi cum zice o femeie, într-o zi toti trebuie sa facem cate ceva, ca cine n-are nici socri nici bani multi, ce se face?
Habar nu am ce as face sau ce-o sa fac pe viitor. 😀
e misto sa ai asa, pe cineva bun la toate! noi ne descurcam cam singuri, cand e vb de ceva mai complex chemam un meserias, dar incet-incet, sper sa mai invatam si noi
Noi avem merseriasul aproape si profitam de el de fiecare data cand avem nevoie. 😀
Vreau sa va recomand sa le invatati. Sunt o meserie. Chiar daca nu profesati, ganditi-va cati bani se economisesc doar ca va reparati singuri cate ceva, sau mai ales ca nu va pacaleste vreun meserias smecher. Sa nu mai zic ca in anumite momente in viata s-ar putea sa va scoata din rahat financiar.
Din ce cos, pun banii deoparte. O sa fac un articol curand si va povestesc cum se aduna 🙂
Eu merg pe premisa ca trebuie sa fii si bun in ceea ce faci, sa n-ai 2 mani stangi. Dar cred ca daca vom fi nevoiti, vom face si trebuie de genul asta. Sau cel putin vom incerca sa le facem singuri.