In 2019 se implinesc 10 ani de cand am terminat liceu si nici nu stiu cand au trecut atat de repede. Uitasem complet, insa o fost colega mi-a amintit zilele trecute ca trebuie sa ne organizam pentru reuniunea de 10 ani. Nu cred ca o sa fie foarte greu sa ne strangem cu totii, pentru ca in ziua de astazi exista Facebook, insa mi se pare un pic ciudat dupa atatia ani sa stam din nou la aceeasi masa, asta in conditiile in care in tot acest timp nu ne-am mai vazut si nu ne-am mai vorbit. Eu am tinut legatura cu vreo 3-4 colegi din 28 cati am fost in clasa, dar chiar si cu ei am vorbit din an in Paste. Ne-am mai dat cate un like la poze, ne-am urat la multi ani de ziua de nastere si cam atat, nu am interactionat prea des. Si totusi, ei vor sa ne reintalnim si sa facem petrecere, inclusiv fosta diriginta.
Am observat ca se practica astfel de petreceri, intalniri dupa 10, 20, 25 de ani de la absolvirea clasei a 12-a. Pe mine ma leaga amintiri frumoase de fostii colegi, mi-a placut in liceu mult mai mult decat in facultate si uneori imi pare rau ca prieteniile din acea vreme nu s-au pastrat. Colegii mei au ajuns prin diferite orase din Romania si de prin alte tari, multi dintre ei stabilindu-se definitiv acolo. Nu stiu daca s-ar intoarce pentru petrecerea care ar trebui sa aiba loc anul viitor, dar sunt convinsa ca daca ar veni, n-ar face-o doar pentru a-si revedea fostii colegi. Ramane de vazut. Pana acum nu a preluat nimeni sarcina organizarii, dar inca mai este timp destul.
Nu stiu daca eu am o memorie iesita din comun, insa imi amintesc toti colegii cu nume si prenume, fix asa cum eram asezati in banci. Stiu exact cine si unde statea, imi aduc aminte prima zi de liceu, dar si peripetiile pe care le-am facut de-a lungul celor 4 ani. Mi-e dor si parca as da putin timpul inapoi doar pentru a mai avea parte de o zi in aceeasi formula si in acelasi loc.
Si sa vezi ce repede trec anii pana la aia de 20 !…
Noi am mers special pt întâlnire la slea de 20 si de 30, cei din Europa au cam venit. Am mers pt ca deja eram colegi si pt ca aici nu ai multe ocazii in care sa te simti asa bine.
Dar parca la aia de 10 nu era o atmosfera asa faina, ca toti se laudau ce bine s-au ajuns. La 20 a fost mult mai fain, ca nimeni nu mai trebuia sa dovedeasca nimic.
Sunt curioasa si eu sa vad din 28 de persoane cate vor veni si cum va fi atmosfera. 🙂
Si eu m-am inteles bine cu colegii de liceu, dar sincer… nu a organizat nimeni nici o reuniune. Si tot cam 10 ani au trecut. 🙂 Adica a fost ok, ne mai dam like-uri, cum zici tu, un LMA, un felicitari, dar sa mai stam la aceeasi masa si sa povestim…. pentru ce?
Fix la asta ma gandesc si eu, e putin ciudat, nu?
Da, este. Sincer iti spun ca nici nu stiu daca as merge… poate doar de curiozitate…? Habar nu am.
Inca mai am timp sa ma gandesc. Daca ar fi sa se organizeze, probabil ca reuniunea va fi prin vara.
Înseamnă că sunt eu mai norocoasă, noi am rămas un nucleu de câțiva colegi care am rămas prieteni foarte, foarte buni. Și în facultate am stat împreună o vreme, mergeam și pe la mare/festivaluri/concerte împreună, chiar și pentrul primul apartament închiriat (de fapt și al doilea și al treilea, dacă stau să mă gândesc, până m-am mutat singură) am avut ca room mates colegi de liceu. Și în tot timpul ăsta ne-am tot văzut, am făcut tot felul de mini-reuniuni. Nu toți colegii, dar un nucleu acolo de 7-8 tot ne-am văzut mai des.
De-acuma ne vedem și vorbim mai rar, ce-i drept, suntem toți care încotro – mulți suntem plecați: Anglia, Danemarca, Norvegia, Italia etc. plus unii deja au familii. Dar tot cred eu că în primii 10 ani după liceu am fost apropiați. Am fost o clasă bună în liceu, unită așa, țineam unii la alții, ne ajutam.
Tu ai fost un caz norocos, asta-i clar. 😀 Si noi eram uniti in liceu si apropiati, dar apoi nu am mai tinut legatura, nu-mi explic de ce.
Cred ca depinde de liceu, de clasa, de oameni. Noi ne vedem cu fosti colegi, dar daca nu era sotul, eu singura nu cred ca as fi pastrat legatura. Ne vedem si bara cand mergem in Romania. La intalniri merg cu bucurie, pusa pe distrat, pe conversat…dar se vede ca unii vin doar ca sa bifeze ca au fost la intalnirea de la scoala si gata…fetele proaspăt iesite de la coafor, fardate si manichiurate…pt mine nu asta inseamna intalnirea.
La facultate n-am fost, ca chiar nu mai am nici o legatura cu fostii colegi si n-am vazut rostul sa fac drumul pana acolo. Daca eram prin zona poate as fi mers.
Sa inteleg ca tu ai fost colega cu sotul tau? 😀
Da 🙂 dar n-avem nimic de impartit cu el pe cand eram la liceu, doar faptul ca eram vecini. De aia la intalniri e fain, ca suntem si impreuna 🙂
Ce draguut! Cred ca aveti o multime de amintiri comune din liceu. 🙂
Da 🙂 Si asta imi permite sa apar si eu cand se intalnesc băieții, dar nevestele lor nu vin, ca doar nu intru neaparat in categoria neveste.
Nu m-am gandit la asta. :)) Vezi, ai un avantaj fata de ele. 😀
Ahhhh… intalnirea de 10 ani
Cand aud de ea, imi amintesc gluma asta: what’s the point of a highschool reunion? I’m on Facebook, i already know who got fat. 😀
Nu am fost, o prietena buna e acum in SUA si nu avea cum sa vina, iar cealalta prietena nu era casatorita si inca locuia cu parintii si se temea sa nu rada colegele de ea… Cu restul lumii nu prea am tinut legatura.
Din toata clasa au mers vreo 10, nu am fost colegi uniti.
Sa vedem la cea de 20 cum va fi 😀
Haha, ce tare-i gluma asta, n-o stiam! :)) Adevarul este ca datorita Facebook-ului tinem mai usor legatura, macar vizual daca nu vorbim neaparat. 😀
Eu mi-am revazut fostii colegi, a fost o intalnire foarte frumoasa intr-un cadru festiv. Am depanat amintiri, am dansat si ne-am simtit bine impreuna, la fel ca in vremurile bune. De ce sa refuzi ideea de a merge? Poate o sa-ti placa! 😀
Nu o refuz din start, inca ma mai gandesc. Am zis doar ca mi se pare putin ciudat si ca nu stiu cum va decurge intalnirea. 😀
Eu tocmai nascusem si nu am putut merge si inca regret asta…a fost in 1999 intalnirea de 10 ani…daca se organizeaza de 20, sigur merg, fie ce-o fi! 🙂
Inseamna ca tot anul viitor ar trebui sa fie si intalnirea voastra de 20 de ani, nu? 😀 Mai tii legatura cu colegii?
Eu m-as duce in functie de cine va veni. Noi oricum ne intalnim aproape an de an de Craciun, asa ca as face cum fac de obicei: daca vin oameni cu care m-am inteles bine merg, daca nu, nu. 🙂
Ce frumos ca inca pastrati legatura si va vedeti asa des! 🙂
geez… eu am cam urat liceul. am avut parte de multi oameni care nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine. sincer, my bff am pastrat-o de atunci! si am fost la nuntile fiecareia, ne-am intalnit, am vorbit, o facem periodic cu mare drag. dar cam atat… cu restul nu pot spune ca am mai vorbit
Daca nu ar fi Facebook, probabil ca nici eu nu as mai sti mare lucru despre majoritatea colegilor.
Am fost la reuniunea de 10 ani in 2012. A fost ciudat. Aveam amintiri foarte faine din timpul liceului si acolo, la reuniune, am ramas cu senzatia ca fostii mei colegi se transformasera in… parintiii mei.
Nici acum nu stiu daca am fost dezamagita ca devenisera rotite in sistem… sau ca m-am simtit lasata pe din afara/ in urma. Strict in ceea ce ma priveste, n-as vrea sa fiu altfel. Dar uneori, da, imi pica prost comparatiile/ comentariile legate de lipsa de maturitate.
De ce sa-ti pice prost? Nu trebui! De obicei, persoanele care se castoresc si au copiii, au o deosebita placere de a le tine astfel de teorii celor care nu „au intrat inca in rand cu lumea”. Lumea lor, evident. 🙂 Eu nu bag in seama.